Ieri am lansat un proiect de lege prin care se elimina prescriptia pentru infractiunile de omor si infractiunile cu intentie care au ca urmare moartea victimei.
Prescriptia se elimina pentru toate infractiunile pentru care nu s-a implinit termenul de prescriptie pana la data intrarii in vigoare a legii si, evident, pentru cele viitoare, solutie adoptata si de Suedia in 2010.
Omorul nu are termen de prescriptie si in tari ca Marea Britanie, Germania, Austria, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Estonia, Cipru, SUA, Canada sau Japonia.
Am scris proiectul impreuna cu Sever Voinescu, care il va depune in Parlamentul Romaniei in februarie. Mai jos expunerea de motive si proiectul de lege.
Expunerea de motive:
@ Monica Macovei
Stimată doamnă,
Nici nu ştiu dacă sunt mai mult şocat sau furios. De ce? Am să vă expun, pe scurt, şi de ce.
Ştiu că nu citiţi de fapt cele ce le scriu… îmi fac însă datoria de cetăţean, pentru a nu mi se reproşa, peste câteva decenii, că am avut posibilitatea să scriu şi să vorbesc şi am tăcut, aprobând tacit ceea ce faceţi. În definitiv, cei ce vor citi aici, în cazul în care acest comentariu va fi aprobat, vor rămâne cu impresia că l-aţi citit.
Revin cu aceiaşi întrebare pe subiect. Legaţi iniţiativa dumneavoastră de filosofia instituţională a prescripţiei, de doctrina completă a dreptului? Aţi putea să enunţaţi aici conceptul doctrinar al prescripţiei şi să justificaţi eliminarea sa în cazul omorului?
După părerea mea este nepermisă justificarea unei astfel de modificări legislative pe motivul că este şi în Suedia sau mai ştiu eu unde. Faptul că ea există acolo nu ar trebui să ne influenţeze de vreme ce sistemul nostru filosofic (ce tocmai a fost creat de PDL, ignorând dezbaterea publică, voinţa politică a cetăţenilor, ocolind dezbaterea parlamentară, adică prin Angajarea Răspunderii Guvernului… este nou-nouţ). Ar trebui să plecaţi de la motivul existenţei prescripţiei în Codul Penal şi nu de la ce spune legea suedeză. Aşa se legiferează la noi zilele acestea, punem în Codul Penal lucruri doar pentru că sunt şi în Suedia, Germania, Marea Britanie, Austria, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Olanda, Italia, Estonia, Cehia, Malta, Cipru? Dacă în aceste ţări nu există prescripţia, atunci, complementar, mai sunt cel puţin o sută în care ea există.
Acolo, în acel document prezentat mai sus, în care expuneţi justificarea iniţiativei, ar fi trebuit să spuneţi care este rolul prescripţiei, care este dimensiunea filosofică şi doctrinară a instituţiei prescripţiei în Codul Penal Românesc şi, mai ales, de ce nu ar trebui să se aplice în cazul omorului. Faptul că este şi în Suedia, nu mă încălzeşte prea tare…
Personal nu mă prea interesează cât este prescripţia în acest caz (n-am omorât şi nici nu am de gând să omor pe nimeni), mă deranjează însă faptul că o astfel de modificare legislativă este una din multele care nu au nimic de-a face cu România şi românii, ci cu nu ştiu ce interese de moment ale cuiva.
Dacă aţi fi sinceră până la capăt, aţi pune acolo, la motive…
Termenul de prescripţie pentru crimele din 1989 şi 1990 este anul viitor şi dacă este depăşit, aceste fapte vor rămâne nepedepsite, iar noi nu-l putem lăsa pe alde Ion Iliescu şi cei ca el să scape fără un proces.
De aceea v-aţi şi obosit atâta să subliniaţi că acel caracter retroactiv nu ar trebui să se aplice cauzelor pentru care prescripţia este în curs, ci numai faptelor nefăptuite, ignorând că, de exemplu, urmând exact acelaşi principiu enunţat mai sus, ar trebui ca legea pensiilor să nu se aplice şi celor care plătesc contribuţii înainte de momentul legii (având deja câştigată poziţia de asigurat), ci doar celor care de acum încolo intră în sistemul de pensii.
Ei bine, doamnă deputat… după cum ştiţi legile „cu adresă” şi menite să satisfacă un interes propriu sau de grup… reprezintă o încălcare a Constituţiei (art.2, alin 2). Dar, cum spunea doamna Udrea, încălcarea Constituţiei conduce la sancţiuni constituţionale în măsura în care ele nu sunt penale… Nu mai pot politicienii că sunt sancţionaţi constituţional! Câţi cetăţeni din România ştiu ce este o pedeapsă constituţională? Câţi jurişti în România ştiu să definească exact ce este o pedeapsă constituţională? Poate de aceea Constituţia este atât de terfelită în România, pentru că nimeni nu pedepseşte încălcarea ei cu 25 de ani de închisoare.
Doamnă Macovei,
Este ruşinos pentru un politician să facă o lege „cu adresă”, pentru un singur om sau pentru un grup de oameni. Acest mod de a legifera, „după contextul politic” şi nevoia unuia sau a altuia, ne-a adus în poziţia de a avea astăzi de zece ori mai multe legi prin Parlament decât ar fi cazul. Şi apoi spunem că Parlamentul trebuie să aibă o cameră pentru a fi mai eficient.
Părerea mea despre domnia voastră şi domnul Voinescu se deteriorează pe zi ce trece… Păcat, chiar mă bucuram şi aveam speranţe că reprezentanţi partea de viitor a PDL. Acum nu mai sunt atât de sigur.
V-am mai spus ca citeste comentariile.
Mihai Politeanu
Bibliotecarule, ce insinuezi mătăluţă? Că Iliescu e vinovat de crime în decembrie 1989?
Nţţţ, nu e vinovat …
Nici minerii nu ia chemat,
nici zâmbetul de Dacie nu-i pute…
@ mariusmioc
Eu nu-mi permit să fac insinuări. Eu spun doar că este (sau a fost; nu ştiu exact căci nu prea am urmărit decurgerea justiţiei în aceste cazuri… după câţiva ani am obosit) cercetat.
Dintr-un motiv sau altul, organele de anchetă nu au reuşit, 20 de ani, să facă un dosar pentru Ion Iliescu, sau nu unul atât de puternic încât acesta să fie trimis în judecată şi condamnat. Ca cetăţean mă gândesc fie că domnia sa este nevinovat, fie că organele de cercetare penală sunt neputincioase.
Fie una, fie alta, îmi este greu să cred că după atâta timp vor apărea brusc nişte dovezi năucitoare ca importanţă pentru a dezvălui ce s-a întâmplat cu adevărat la revoluţie, la mineriade, la răpirea ziariştilor, în afacerea FNI, în privatizările cu cântec… la toate evenimentele din ultimii 20 de ani care, treptat, s-au învăluit în ceaţă şi uitare, dar ne-au adus astăzi la disperare. Ele au avut un singur numitor, clasa politică. Din punctul meu de vedere, important era să aflăm adevărul despre revoluţie şi mineriade atunci, într-un an sau doi… acum societăţii nu prea mai îi este de folos aşa ceva. Cu ce mă încălzeşte pe mine că Generalul Chiţac a fost încarcerat înainte de moarte, aş fi avut nevoie să fie îndepărtat de la comandă atunci, când încă avea forţă, când era un punct de comandă. Să ai satisfacţia încarcerării unui om de 80 de ani, care l-a condus ulterior la moarte, este mai mult o perversitate decât dreptate. Avantajul meu ca cetăţean ar fi ca Justiţia să constituie mecanisme prin care actuala clasă politică să nu mai abuzeze de funcţia deţinută în stat.
Ziaristul Sabina Fati a luat un interviu doamnei Macovei pentru România Liberă. Întrebările au vizat exact zona Ion Iliescu, revoluţia şi mineriadele. Când cineva vorbeşte despre infracţiunea de omor, nu se gândeşte, sunt convins, la revoluţii, mişcări de stradă… Când auzi de omor, gândul îţi fuge la ştiri, la emisiunile OTV, la jafuri, bătăi pe stradă, la ginerele care-şi omoară soacra şi fuge ca să-şi piardă urma, la clanurile mafiote… Ei bine, acel interviu nu a vorbit despre astfel de cazuri, ci doar despre revoluţie şi mineriade… Acest lucru înseamnă că bănuiala mea cum că acest normativ este cu adresă, este cât de cât îndreptăţită.
Concluzia ziaristului a fost următoarea:
„Monica Macovei, europarlamentar PDL şi fost ministru al Justiţiei, a finalizat un proiect de lege prin care infracţiunile referitoare la omor să devină imprescriptibile, pornind de la argumentul că în toate statele din zona euroatlantică, mai puţin România şi Bulgaria, există prevederi prin care omorul nu se prescrie niciodată. Dacă această lege va fi votată de Parlament, dosarele revoluţiei şi mineriadei din iunie 1990 ar putea fi redeschise nu doar pentru mulţi ofiţeri care au lucrat în armată sau în servicii speciale, ci şi pentru Ion Iliescu. Termenul de prescripţie pentru crimele din 1989 şi 1990 este anul viitor şi dacă este depăşit, aceste fapte vor rămâne nepedepsite.”
Este rusinos sa existe legi care sa salveze de la pedeapsa crimele abjecte produse de minciuna asasina.
Prescriptia are la baza principiul ca un vinovat care fuge care este haituit care se ascunde este intr-un fel de puscarie autoimpusa si atunci are un sens, dar i societatea moderna cand criminalii stau la vedere isi rad in barba si traiesc bine mersi prescriptia nu-si mai are rostul. Ar meritat discutat daca mai are rostul in vre-un soi de culpa pentru care exista lege dar aceasta nu se aplica din cauze politice.
Restul este o abjecta si gretzoasa ipocrizie criminala sau complice cu criminalul.
In aceasta prescriptie ar trebui inclusa si eliminarea prescriptiei pentru frauda fiscala ( eventual, de la anumit plafon!) ce produce, de cele mai multe ori – direct sau indirect!!! – moarte sociala, psihica si chiar fizica, asupra mult mai multor indivizi! Iar condamnarea – in cazul dovedirii fraudei, sa includa si confiscarea totala a averii – inclusiv a aceleia „instrainate” dupa data inceperii urmaririi penale!!!
Dupa mine, sinuciderea din motive de saracie, este cea mai abominabila si deloc rara crima, produsa de patura „conducatoare” – ce nu este sanctionata la ora actuala de nici o lege!!!
@ Dan Alexandru Crisan
Eu propun, şi deja au trecut trei ani de zile de când am început acest demers, o modificare a codul penal care să condamne orice om care-şi încalcă jurământul depus la preluarea funcţiei publice.
Preluarea unei funcţii publice implică (şi este condiţionată de…) un jurământ de tipul:
„Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”
Încălcarea acestui jurământ conduce la o pedeapsă constituţională şi nu la una penală, adică un fel de frecţie benefică la piciorul de lemn de esenţă tare. Cu alte cuvinte, cineva aflat într-o funcţie publică, de la preşedinte până la agentul de circulaţie şi funcţionarul de ghişeu, care încalcă Constituţia, legile, principiile democratice şi toate celelalte din jurământ, nu păţeşte absolut nimic, decât, cel mult, dispreţul public. Eu mi-aş dori ca încălcarea acestui jurământ să fie considerat drept o infracţiune echivalentă cu încălcarea jurământului militar sau a jurământului din instanţa de judecată, şi, în consecinţă, să conducă la foarte mulţi ani de închisoare.
Până acum, un singur politician mi-a promis că va studia problema. Nu ştiu dacă se va ajunge la o iniţiativă legislativă, dar sper că, dacă se va ajunge acolo, şi dumneavoastră veţi susţine o astfel de cauză.
Ar fi o modificare admirabilă, în concordanță cu legislațiile țărilor avansate democratic. Mesajul principal care îl transmite, omorul ca formă de soluționare a unei probleme,nu este tolerat în societatea contemporană sub nici o formă.
Este un act minimal inițial de justiție în favoarea victimelor și a apropiaților.
De altfel aș ruga-o pe dna Macovei, să poarte o atenție particulară victimelor în procesul de justiție, la ora actuală mici geste, ca și publicarea numelor permisă de legislația actuală creează un act de injustiție.
Să exemplific, o femeie violată într-un sat, își vede numele în gazeta regională și locală alături de cel al agresorului. Această practică poate avea consecințe pe plan social, conducând la o a doua victimizare(izolare în comunitate, sau imaginați-vă victima doar vrea să uite ceea ce i s-a întâmplat și datorită faptului că toată lumea a identificat-o pe baza informației publicate de către un ziarist iresponsabil) la fiecare întâlnire, pe plan social s-ar putea să fie obligată să retrăîască pe plan psihic un eveniment traumatizant. Ceea ce o poate obliga, la două alternative, să schimbe locația..ca să evite întâlnirile..sau să se izoleze..ceea ce de asemeni nu e o soluție. Găsesc că prejudiciabilă atitudinea legii actuale, o soluție în care victimile unor acte criminale violente (crime contra persoanei) să aibă dreptul de a decide cât de departe se merge public în comunitate cu informațiile privind crima unde a fost implicată e mai justă și adaptată.
Au trecut aproape 16 ani de la atacul cu sarin din metrou. O crimă cu 13 morţi şi peste 5000 de invalizi. Afişele cu fugarii (puţini la număr) încă se mai tipăresc şi le înlocuiesc pe cele decolorate. Dacă ar fi fost după legea penală românească, acum, fugarii neprinşi ne-ar fi rînjit din studioul Realităţii TV.
Nu ma pot pronunta in legatura cu eventualele imperfectiuni pe care le-ar contine expunerea de motive, dar sunt stupefiata de violenta cu care este criticata. Ca si cum Monica Macovei ar fi propus un proiect pentru legalizarea crimelor. Si nu e prima data cand Monica Macovei este atacata cu o energie disproportionata .
Am mai intalnit situatii, din fericire destul de rar, cand o atitudine corecta, cand intentiile nobile declanseaza niste reactii atat de violente, de-ai zice ca materia a intrat in coliziune cu antimateria. De fapt, cam asa s-ar explica: materie – antimaterie.
Ma intreb de ce nu a avut nimeni aceasta initiativa pana acum.
Bravo doamnă Macovei, dar cred că nu e destul, ar trebui extinsă. Există multe infracţiuni foarte grave unde nu ar trebui să existe chestia cu prescriptibilitatea.
*Bibliotecaru** Omule, tu chiar nu te poţi abţine? Adică, dacă unii reuşesc să se fofilez, după o vreme să fie consideraţi oameni cinstiţi?
Ăla pe care l-a ucis criminalul e la fel de mor şi în ziua în care a fost ucis şi după 20 de ani.
Fără ispăşire nu trebuie să existe iertare pentru criminali. Dumnezeu face la fel, n-om fi noi mai sfinţi decât El…
Ţi-am mai spus că obedienţa faţă de Năstase nu-ţi face cinste.
Gata că nu meriţi mai mult.
@ Blue
Domnule Blue,
Nu aţi înţeles ce spun eu… Cum să fiu mai clar…?
Poporul este suveran, societatea este pluralistă şi voinţa politică este a cetăţenilor… aceasta este ordinea firească a societăţii.
Eu unul am citit Constituţia, şi acolo spune că politica trebuie să ducă la îndeplinire sarcina pe care o trasează poporul şi nu poporul să deservească partidele. Eu nu am de ce să fiu obedient faţă de partide sau faţă de un om politic şi nici de ce să slujesc partidelor politice. Mai uşor cu „obedienţa faţă de Năstase”, că nu partidele dictează cetăţenilor ce să facă, ci tocmai invers.
De la domnia voastră nu am prea mari pretenţii, vă cunosc deja limitele cunoaşterii şi exprimării, de aceea am şi rugat juriştii să explice, oameni cu experienţă care au avut, măcar în facultate, preocupări asupra doctrinei juridice. I-am rugat (pe jurişti şi cei care se pricep) să explice care este rostul filosofico-doctrinar al prescripţiei, i-am rugat să-şi explice afirmaţiile legate de aplicarea legii asupra prescripţiei în derulare. Dacă ar fi aşa cum spuneţi, prescripţia nu-şi avea niciodată locul în Codul Penal, pentru că logica pe care o expuneţi se aplică nu numai la cazul de omor, dar şi la orice altă infracţiune. Credeţi că unei femei violate îi trece violul cu timpul?
Politica este obligată de Constituţie să spună astfel de lucruri, nu cer ceva ce nu ar trebui să cer. Nu confundaţi politeţea cu slăbiciunea.
ARTICOLUL 8 – Pluralismul si partidele politice
(2) Partidele politice se constituie si isi desfasoara activitatea in conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectand suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei.
Sunt cetăţean român care cere unui politician român aflat în slujba poporului român (un rol asumat prin Jurământul depus la preluarea mandatului) să contribuie la definirea şi exprimarea voinţei mele politice. Aveţi ceva împotriva faptului că-mi exercit un drept constituţional?
Vă mai dau un articol din Constituţie:
ARTICOLUL 31 – Dreptul la informatie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.
(2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.
Cum doamna Macovei şi-a asumat iniţiativa aceasta (chiar dacă formal în parlament o introduce domnul Voinescu, politic doamna Macovei are responsabilitatea acestei iniţiative), era normal să o întreb pe domnia sa care sunt motivele instituţionale care au condus la această iniţiativă, mai ales că părerea mea în interpretarea legii este potrivnică părerii sale. Am profitat de eleganţa pe care domnia sa a avut oferind acest mijloc de comunicare şi am adresat întrebarea. Doresc să ştiu exact ce se întâmplă, doresc să mă informez, şi acesta este dreptul meu constituţional.
Încercaţi cumva să-mi limitaţi drepturile mele constituţionale? Am o părere, aveţi o părere… nu-i musai să ne încrucişăm. Aş fi foarte mulţumit să continuaţi să mă ignoraţi aşa cum vă ignor şi eu. Acest lucru înseamnă „pluralismul în societatea românească”, să putem avea păreri diferite. În acest moment aveţi o părere diferită de mine şi este foarte bine că este aşa. Eu vroiam însă să ştiu părerea doamnei Macovei asupra unei viitoare iniţiative legislative. De aceea aştept un răspuns de la doamna Macovei şi nu de la dumneavoastră.
Dacă vrei mă poţi ocoli, dar să suţii că un nene nu trebuie judecat pentru crimă doar pentru că a reuşit să se sustragă câţiva ani…
Nam cuvinte, poate ar trebui ca pesedeilor care îţi sunt atât de dragi, să i se prescrie faptele pentru că sunt pesedei. Averile sindicaliştilor le-au ascuns…
În Constituţie e şi partea cu imunităţile. Arată-mi te rog unde scrie că un fost premier e imun faţă de cercetarea în cazuri de corupţie şi alte găinării pe care le-a mai făcut Bombonel, amicul tău. Dup-aia vorbim.
@ Blue
„Arată-mi te rog unde scrie că un fost premier e imun faţă de cercetarea în cazuri de corupţie şi alte găinării”
Nu este vorba despre imunitate, vă înşelaţi.
Prevederea Constituţională este următoarea:
ARTICOLUL 109 – Raspunderea membrilor Guvernului
(1) Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia.
(2) Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Daca s-a cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie.
Competenta de judecata apartine Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministeriala.
Nu faceţi confuzie. Avizul parlamentului nu se referă la prevederile Codului Penal. În cazul în care un ministru încalcă Codul Penal, atunci acesta răspunde ca orice cetăţean al României, fără nici un fel de aviz. Este vorba despre ceea ce un membru al Guvernului face în calitatea sa oficială şi nu de ceea ce face ca „simplu cetăţean”.
Membrii Guvernului au o obligaţie în plus (de natură penală). În plus faţă de mine sau faţă de domnia voastră sau de oricine nu este sau a fost membru al Guvernului. Aceasta este reglementată de Legea responsabilităţii ministeriale, mai exact legea 115/1999 republicata în 2007.
Desigur, nu aş putea să vă spun unde anume scrie în Constituţie că are preşedintele României, amicul domniei voastre, acea imunitate totală pe perioada mandatului (Constituţia trimite la o imunitate a luărilor de poziţie şi atât), dar asta bănuiesc că nu prea contează pentru dumneavoastră. Mă înşel cumva?
Nu mai bine ne ignorăm? Pur şi simplu…
Ca de obicei te faci că nu înţelegi despre ce e vorba în propoziţie (caracteristic pesedeilor).
E vorba de faptul că Năstase nu a fost trimis în justiţie din cauza unei cârdăşii interpretate drept solidaritate.
Este motivul pentru care PSD acum face circăraie legat de chestia de la Argeş.
Ar trebui ca această propunere a doamnei Macovei să se extindă puţin mai departe. Să prevadă ceva cam aşa: „Faptele comise în perioada în care bănuitul era sub protecţia unei imunităţi de orice fel, să nu se prescrie. Eventual perioada după care se prescrie ceva să se măsoare (ca timp) de la data expirării respectivei imunităţi.
Cred că ar fi un gest reparatoriu la adresa principiului egalităţii în faţa legii.
„Numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor.”
Deci colegii de serviciu pot hotărî dacă cineva poate sau nu să fie urmărit penal.
Foarte interesant. Şi corect în accepţiunea infractorilor cu mandat parlamentar, de exemplu.
Evident, cei care au gândit acel punct sunt tocmai cei care profită de el.
Se întâmplă oare cumva ca un „ales” care să zicem că temporar a deţinut un mandat guvernamental să nu mai fie cetăţean român sau să devină un cetăţean român special căruia principiile de bază ale democraţiei i se aplică altfel? Devine cumva un semizeu şi are dreptul să îşi facă reguli care nu se aplică şi celorlalţi?
„(1) Guvernul raspunde politic numai in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate.” – Referitor la chestia asta, aşa e, dar, trebuie spus că acel Parlement era format in oameni care la data când Năstase nu a fost trimis în cercetare din oameni care îi erau subordonaţi politic şi din oameni care, cel puţin teoretic, puteau ajunge în aceeaşi situaţie, deci erau intersaţi ca la final să se ajungă la un anumit punct, anume la o protecţie în faţa legii. Ştii cum se numeşte asta?
Cârdăşie de cea mai joasă specie.
Nu pot să cred. Tocmai tu să comiţi asemenea …erori de exprimare?
Sună foarte bine şi corect: „NU MAI NE ignotăm?” …Ţîţîţî…
Poate „Nu ne mai ignorăm?”
Păi, treaba cu ignorarea nu de la mine vine. Ie alţii ăia care a zis asta. 😀
„intamplator” propunerea ta ref la imunitatea legala si timpul prescriptiei este acoperita de Codul Penal – motive care intrerup cursul prescriptiei .
In Romania problema nu sunt legile – sufiente si acoperitoare- cat neaplicarea lor inclus sub pretextul ca legea nu prevede. Ajungem la situatii bizare ca dupa ce s-a sustinut ca ar fi necesara o lege speciala ptr raspunderea ministeriala (raspundere de natura delicticuala) sa imgreunam conditiile in care borfasu cu [ortofoliu raspunde.
Este o careacteristica ca sa urmarim scopuri ajuridice si sa imputam legii esecul actiunilor . Caul Nastase ar fi notoriu in acest sens … Nu cred ca „dovezile” vor sta in picioare in instanta.
Asa si in subiectul in discutie – eliminaerea prescritiei. faptu ca in legislatia de tip comon law nu este cunoscuta nu este un argument. Decat cel mul;t al ignorantei. In gnl aceasta lipsa a prescriptiei este comuna tarilor protestante din motive de interpretare teologica a pacatului . Legislatia catolica – de unde s-a inspirat si legiuitorul roman in sesc XIX – este mai toleranta. De asemenea modul in care s esavarsesc cele mai multe ooruri in Romania – acte impulsive , de multe ori cu martori samd – face ca pedepsirea omorului sa fie rapida si certa …. si in combinatie cu pirunca relugioasa aiertarii duce la prescritie. Iar se doresc efecte ajuridice ptr o dispozitie legala . In ce se urmareste nu se va prezenta nicodata nici o dovada a „ce se stie” . Ori asta nu se admite in trobunalele moderne (de la 1800 incoa).
Apopos stii ca falimentu era reglementat si in 1991 cand totiz ziceau ca nu avem lege ? Aveam Cocul Comercial in vogaoare inclus in timpu „comunismului” . Da l-au pastrat in vigoare .
Doamna Macovei, ţin şi de data asta să spun că vă suţin în ceea ce faceţi.
Consider că prin faptul că import lucruri de pe blogul dumneavoastră pe amărâtul meu bloguleţ, este o formă de suţinere pe care pot să v-o ofer.
Dacă doriţi, aici puteţi vedea ce am comis:
Articolaşul , se numeşte: „Monica Macovei propune eliminarea prescriptiei pentru omor” şi poate fi văzut aici.
http://romanicablues.wordpress.com/2011/02/01/monica-macovei-propune-eliminarea-prescriptiei-pentru-omor/
Atâta timp cât nu veţi spune că această activitate a mea nu este una care nu consideraţi că e OK, am să continui să încerc să vă susţin cum pot. Poate nu întotdeauna am să spun asta aici.
Cu respect…Blue
P.S. Pentru lătrăii de teapa Bibliotecarului: Dacă aveţi ceva de comentat vă aştept la „Românica blues”. Primă pagină a blogului e aici: http://romanicablues.wordpress.com/ Promit să nu vă bag la SPAM, iar dacă se întâmplă să fiţi deja acolo, promit să vă scot. Am o satisfacţie teribilă în a vă trage câte una peste bot din când în când (virtual evident, am manichiura sensibilă). Sincer, cred că ivitaţia e degeaba…
Acesta fiind un loc mult prea decent pentru asta, nu am s-o fac aici.
Dacă doriţi puteţi să şi înjuraţi, e dreptul vostru, dreptul meu e să vă şterg înjurăturile.