Din punctul meu de vedere, invitația lansată președintelui Dumei de Stat, Serghei Narîșkin, este o abatere de la angajamentele și regulile stabilite de statele membre UE, cu posibile efecte asupra politicii externe și de siguranță națională și, de aceea, trebuie discutată în cadrul CSAT.
Narîșkin a fost invitat în România de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, cu acordul Ministerului Afacerilor Externe (MAE). Dacă obiectivul major de politică externă a României se schimbă, prin pași mari sau mici, dinspre NATO și UE spre Federația Rusă, avem o problemă de siguranță națională pentru poporul român, care nu este pro-rus.
Senatul României și MAE trebuie să apere și să respecte angajamentele României în fața partenerilor NATO și UE, să reprezinte cu demnitate și inteligență România în relațiile internaționale, în beneficiul țării noastre, și nu să caute portițe juridice pentru a-l scăpa pe Serghei Narîșkin de sancțiunile decise de Consiliul Uniunii Europene.
Spre comparație, autoritățile din Finlanda au refuzat intrarea în țară a aceluiași Serghei Narîșkin și a Delegației oficiale a Adunării Federale a Federației Ruse, în perioada 5-9 iulie 2015, când a avut loc la Helsinki a 24-a sesiunea anuală a Adunării Parlamentare a OSCE. De ce Finlanda a putut să respecte întocmai decizia UE, fără să apeleze la excepții, dar Romania, nu?
De ce România nu a invitat, din partea Dumei de Stat, o altă persoană care să nu aibă interdicție de intrare pe teritoriul Uniunii Europene? Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice la Marea Neagră, din 27 noiembrie 2015, nu se putea organiza și fără prezența în Senatul României a președintelui Dumei de stat rusești?
Explicațiile Ministerului de Externe, care a invocat o “obligație de drept internațional” de a permite intrarea în România a lui Narîșkin, pentru că “în temeiul unui acord multilateral, se bucură de privilegii și imunități” au fost surprinzătoare și insuficiente. Chiar dacă decizia de interdicție pe teritoriul Uniunii are și excepții, acestea nu sunt obligatorii și nu angajau cu nimic România.