Am vorbit aseară în plenul Parlamentului European, în contextul dezbaterii privind drepturile omului, despre cum ne apărăm drepturile, ca să nu rămână doar cuvinte pe hârtie.
Exemplul pe care l-am dat a fost cel al jurnaliștilor, adică libertatea lor de exprimare, și dreptul oamenilor de a fi informați corect.
Libertatea de exprimare este cea a jurnalistului care, sigur, trebuie să respecte regula sfântă a jurnalismului – faptele sunt adevărate, opiniile sunt libere. Dar, în aceeași măsură, este și dreptul nostru de a fi informați.
Avem jurnaliști hărțuiți, dați afară, izgoniți, care stau acasă, care nu au unde lucra, pentru că nu au vrut să își încalce principiile, pentru că nu au vrut să își asculte șefii. Câțiva scriu pe bloguri personale, ceea ce este foarte bine, pentru că măcar unii dintre noi suntem astfel bine informați.
Dar noi, oamenii, ce facem pentru a le apăra lor dreptul de a continua să-și exercite profesia? Și de a ne da nouă dreptul de a fi informați corect?
Pentru că asta este problema pe care eu o văd: lipsa de reacție a oamenilor, în multe state europene, față de încălcarea drepturilor noastre. Eu cred că este o luptă zilnică pentru a ne menține și a ne păstra drepturile.
Vă întreb și pe voi, așa cum am întrebat în Parlamentul European, ce facem noi, oamenii, să ne apărăm drepturile individuale?