Am participat azi la conferinta „Confiscarea extinsa: cat recuperam?”, organizata de Freedom House Romania, Ministerul Justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul National al Magistraturii, Ministerul Public, Directia de Investigare a Fraudelor din cadrul IGPR si Expert Forum. Am vorbit despre confiscarea civila si confiscarea extinsa si evolutiile la nivelul UE. Mai jos, inregistrarile video si transcriptul interventiei mele:
Despre confiscarea civila si confiscarea extinsa cu exemple din cateva state membre ale Uniunii Europene
Prezumtia de la care plecam si care este dovedita de realitate este urmatoarea: confiscarea in procese penale si numai dupa o condamnare penala si confiscarea doar a obiectului pentru care persoana a fost condamnata penal este total insuficienta pentru a lupta cu criminalitatea organizata sau alt tip de criminalitate. Asta e sistemul care se aplica acum in Romania, desigur avem si confiscarea extinsa, mai nou, in Codul penal, insa inca putin aplicata.
Vreau sa va exemplific. Pornim de la o condamnare penala pentru ca te-a prins pentru trafic de droguri, dar te-a prins pentru 1000 de euro. Te trimite la inchisoare, nu stiu, 2 ani si iti confisca 1000 de euro. Dar tu faci parte dintr-o retea de crima organizata unde sunt sute sau mii de oameni, unde sunt milioane de euro – banii acestia raman afara, nu sunt confiscati pentru ca am confiscat numai o mie de euro fiindca cu atata te-am prins, banii acestia raman afara si produc in continuare retele de crima organizata: de trafic de droguri, de persoane, de armament, finanteaza terorismul, orice fel de infractiune. Persoana care sta la inchisoare isi poate conduce afacerile sau le conduc ceilalti care au scapat si care sunt afara. Oricum, cand iese va avea mai multi bani decat cand a intrat. In Conventia Natiunilor Unite impotriva Coruptiei se recunoaste practice acest lucru, ca nu se mai poate merge doar cu aceasta confiscare bazata pe condamnarea penala si se recomanda statelor membre ONU sa adopte o confiscare care sa nu se bazeze pe condamnare penala, care poate fi in proceduri penale sau in proceduri civile.
Si acum o sa va explic confiscarea prin proceduri civile pentru activitati de natura penala, care se practica, de exemplu, in Marea Britanie si in Irlanda – prin procese civile, repet. Procesul este pornit de procuror sau, ca in Irlanda, de Biroul pentru recuperarea bunurilor care are si o sectiune pentru recuperarea bunurilor de natura penala. Deci am Statul care da in judecata intr-un proces civil bunul, si nu persoana. Deci este in rem. El constata ca sunt activitati de natura penala – nu se uita si nu-l intereseaza sau nu poate proba care sunt aceste persoane – si trebuie sa faca dovada ca din activitatile penale a rezultat un bun care inseamna bani, immobile, orice altceva. Deci este o actiune civila unde evident ca nu urmaresti trimiterea la inchisoare a nimanui pentru ca nici nu chemi pe cineva in judecata, ci, repet, te indrepti impotriva bunului si unde nivelul de probatiune este balanta probabilitatilor. Cu alte cuvinte, intrebarea la care trebuie sa raspunda judecatorul este: “Este mai rezonabil sa cred ca banii acestia provin din activitati de natura penala decat ca provin din altfel de activitati care nu sunt de natura penala?” Dupa cum stiti cu totii, probatiunea de acest fel este mult mai simpla. De ce este important? E important pentru ca in felul acesta te duci si iei banii care circula, impiedici investirea banilor in noi retele de crima organizata si acesta este scopul final. Pentru ca dupa ani si ani si ani in care toata lumea a mers pe partea penala, ne-am dat seama ca a trimite pe cineva la inchisoare 2,3,5,10 ani de zile nu rezolva problema banilor proveniti din astfel de infractiuni. Si ma refer la retelele mari de infractiuni. Deci asta se intampla in Marea Britanie si in Irlanda. Si in Statele Unite.
Si acum: nu se aplica prezumtia de nevinovatie. N-o aplici pentru ca nu te trimit la inchisoare. Si daca nu vreau sa te lipsesc de acest drept fundamental, dreptul la libertate, ca atare probatiunea e cea din civil si nu am nevoie sa vorbesc de prezumtia de nevinovatie.
Cum se ia decizia sa pornesti un proces penal sau civil? Procurorul va decide: poate sa porneasca un proces penal, poate sa porneasca un proces civil. Sigur ca toti vrem ca acesti oameni sa ajunga si la inchisoare daca au comis infractiuni, dar trebuie sa fim eficienti si rationali, sis a ne dam seama ca niciodata nu vom prinde pe toata lumea dintr-o retea. Daca am o retea de trafic de droguri, sa zicem ca avem 1000 de persoane implicate in trafic: unii transporta, unii vand etc. Ca sa prind toata aceasta retea la nivel penal si sa-i trimit in judecata sis a obtin si condamnare si confiscare pe tot ce au facut ei pet imp de 10 ani, de pilda, va dati seama ca este imposibil sau se intampla foarte foarte rar. Incerc, deci, sa va explic de ce s-a ajuns la aceasta concluzie: ca e mult mai eficient sa ne ducem dupa bani. Dar repet: procurorul decide in fiecare caz in parte, insa intr-o astfel de situatie cu foarte multi participant la o retea de crima organizata unde stii ca probatiune din penal, dincolo de orice dubiu, e cu totul alta decat cea din civil. Repet: tarile care practica acest sistem au confiscate mult mai mult decat celelalte tari.
Noi avem aceasta prezumtie in Constitutie a dobandirii licite a averii. Eu am mai spus-o de cateva ori, o repet: ea nu exista in nicio alta tara din lume, cu exceptia Republicii Moldova care a copiat din Constitutia noastra. Lumea este mereu surprinsa cand aude de aceasta prezumtie de dobandire licita a averii; nu, exista si avere dobandita ilicit, nu poti sa prezumi ca averea e dobandita licit.
Deci aceastea sunt scopul si probatiunea in confiscarea civila, iar procurorul va alege ce va face. Din cate retin, in Marea Britanie e posibil chiar si dupa o achitare in process penal sa pornesti pe calea unei actiuni de genul acesta, a unei actiuni civile. Vreau sa mai spun ceva de Marea Britanie: daca te prinde pe strada cu o suma de peste 1000 de lire sterline la tine, cash, ti i-a luat. Si apoi tu te adresezi unei instante civile ca sa dovedesti ca provin dintr-o sursa legala. Noi am invatat altfel la scoala, d’asta insist pe aceste lucruri. Daca umbli cu o mie de lire sterline in buzunar, e foarte posibil sa fi facut vandut droguri la coltul strazii. E ok, te duci si dovedesti ca au o sursa legala si ti-i da inapoi, dar, din cate stiu, in cea mai mare parte a cazurilor nu se mai duce nimeni si nu contesta nimeni.
Sa va mai spun in legatura cu confiscarea civila ca o au in legislatie si bulgarii. O au pentru ca din fericire pentru ei in perioada de preaderare au avut un twinning: vine un expert din alta tara care ne pregateste inclusiv pe legislatie pe un anumit domeniu si care era din Marea Britanie si a impus aceasta confiscare civila si in legislatia bulgara. Nu pot, insa, sa va spun cum se aplica.
Multe state membre au numai confiscarea bazata pe condamnare penala. Toate recunosc ca a venit vremea sa-si schimbe legislatia, sa permita si confiscarea in procese civile fara sa urmaresti condamnarea cuiva si discutiile pe care le am eu ca raportor PE pe Directiva confiscarii sunt ok: “stim ca trebuie s-o facem, dar trebuie sa ne mai pregatim pentru asta, mai avem nevoie de 1-2 ani de zile, dar se va face”.
Confiscarea extinsa.
Acum, confiscarea extinsa, care face parte din aceasta Directiva unde sunt raportor si pe care o avem si noi in Codul penal, e reglementata asa: X este trimis in judecata pentru, de exemplu, trafic de droguri in valoare de 1 milioan de euro. Judecatorul condamna, dar se uita la toata averea lui X in acest moment si constata ca are o avere (cand spun avere spun bunuri, bani, orice, imprumuturi, stil de viata), o compara cu veniturile. Daca constata ca averea este mai mare decat veniturile, exista o prezumtie ca ti-ai dobandit diferenta de avere fata de veniturile legale tot din activitati penale. Deci te-am prins o data, ti-am facut proba in penal ca faci trafic de droguri sit u ai o avere foarte mare pe care nu o poti justifica si asum ca banii acestia provin tot din trafic de droguri sau alt tip de trafic, alte infractiuni. Si ii confisc.
La condamnare am o procedura penala, la confiscarea partii de avere pe care nu o pot justifica am procedura civila ca nivel de probatiune. Evident ca atunci cand confisc diferenta, eu nu-l trimit la inchisoare pentru aceasta diferenta, doar ii iau banii. Ca urmare, aplic nivelul de probatiune din sistemul civil. Aceasta este, pe scurt, confiscarea extinsa si se aplica, potrivit Directivei europene, nu doar la infractiunile de coruptie, se aplica la tot ce inseamna crima organizata, criminalitate informatica etc. Sigur, ele sunt de regula transfrontaliere, dar nu neaparat.
Pentru ca am vorbit de confiscarea civila: au fost cazuri la CEDO, la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in care cei care au fost supusi acestei confiscari civile in Marea Britanie s-ai plans la CEDO spunand ca confiscarea este atat de grava si suma atat de mare incat ea reprezinta prin continutul ei o masura de natura penala. Iar ei, fiind intr-un process civil, nu au beneficiat de garantiile unui inculpat, prezumtia de nevinovatie si toate celelalte. CEDO a dat dreptate Guvernului si a spus ca se poate confisca in procese civile in anumite conditii: depinde cum e calificata fapta in legislatia nationala, depinde de severitatea sanctiunii aplicate, depinde de natura activitatii. Dar repet: va aduc aminte ca partea nu exista. Eu ma indrept impotriva bunului. Poate stiu cine e proprietarul astazi, dar poate e al 5-lea proprietar care a cumparat bunul respectiv si care nu are legatura cu activitatile penale.
In Statele Unite, de exemplu, se merge pe principiul “Follow the money!”, “Urmareste banii oriunde sunt”: daca eu stat, inclusive fiscul, consider ca ai o datorie catre stat eu ma duc si vad in ce se reflecta datoria care azi poate sa fie un iaht, o casa, un teren, orice. Si o iau si nu ma intereseaza a treia parte de buna credinta, cum e la noi. Deci nu ma intereseaza cine este astazi proprietarul, eu trebuie doar sa fac dovada ca aici sunt banii mei, bani pe care tu nu mi i-ai dat mie, de pilda, la Fisc, sunt aici, in aceasta proprietate. Si am luat-o! Dupa care cel care detine astazi aceasta proprietate se judeca cu cel de la care a cumparat.
O sa inchei aici. Pe scurt, sper ca pana in decembrie sa finalizam trialogul pe Directiva confiscarii. Sa va spun foarte pe scurt: Comisia a facut un proiect, Consiliul a facut si el un proiect, Parlamentul European a facut si el un proiect. Deci avem 3 proiecte si acum facem un trialog, adica ne intalnim toate cele 3 institutii, Consiliul, Comisia si Parlamentul European pe care eu il reprezint si discutam si negociem la sange fiecare paragraf, fiecare cuvant, fiecare virgula, si in final trebuie sa ajungem la o varianta unica care, apoi, sa fie adoptata de plenul Parlamentului. Vor fi pasi inainte fata de ce este astazi in legislatia europeana, dar probabil ca nu va fi chiar atat de “frumos”, dupa parerea mea, cum este in Irlanda sau Marea Britanie. Unele tari au nevoie de mai mult timp ca sa-si porneasca motoarele.
Multumesc.
