MinicunA3 ne arată că M10 contează în viața politică a României și în alegerile din anul acesta. Recunosc – și nu regret – că eu nu mă uit la MinciunA 3. Sunt însă oameni care se mai uită, ca să râdă sau să dovedească serialul de minciuni despre mine și despre alții. Acum, minciunile postului sunt despre activitățile mele, ca ministru al Justiției, în cazul Gregorian Bivolaru, fără să mi se ceară punctul de vedere.
De aceea, avertizez MinciunA 3 și pe toți cei care au aruncat minciuni despre mine că am documente. Minciunile despre mine pe Antena 3 au crescut în intensitate pentru că am susținut aplicarea deciziei definitive a justiției de confiscare a imbolilului din care MinciunA 3 încă transmite, deși în presă se relatează că încă din octombrie 2015 are un alt spațiu inchiriat pentru emisie.
În legătură cu minciunile spuse despre mine în ultimele zile în cazul Bivolaru, fac următoarele precizări:
1. Gregorian Bivolaru are o condamnare definitiva la 6 ani de închisoare cu executare. Este foarte bine că a fost prins și poate fi extrădat pentru a ajunge în țară pentru a-și executa pedeapsa.
Dacă informațiile apărute acum în presă, potrivit cărora Bivolaru ar mai fi ieșit din Suedia, unde obținuse azil politic in 2005 pe baza deciziei Curții Supreme din Suedia și de unde autoritățile suedeze nu au vrut să îl extrădeze, mă întreb ce au păzit instituțiile statului roman de nu au reușit să îl prindă până acum.
2. Gregorian Bivolaru a fugit din România în 2004 și a ajuns în Suedia unde a primit azil politic în 2005. După ce am preluat funcția de ministru, în aprilie 2005 am trimis 2 cereri de extrădare a lui Grigorian Bivolaru către ministerul de Justiție din Suedia, ambele respinse de autoritățile suedeze.
Prima cerere de extrădare am făcut-o pe 11 aprilie 2005, pe baza cererii formulate de Curtea de Apel Bucureşti în vederea executării mandatului de arestare preventivă emis în lipsă de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul 3989/ 2004.
A doua cerere de extrădare am făcut-o pe 26 aprilie 2005, pe baza cererii formulate de către Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală, tot pentru Gregorian Bivolaru, pentru exercitarea urmăririi penale împotriva acestuia, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane.
Ambele cereri de extrădare, prin care am cerut ministerului de Justiție suedez extrădarea lui Bivolaru în România pentru a răspunde în fața justiției din România, au fost însoțite de toate documentele solicitate, dar au fost respinse de autoritățile suedeze.
Imediat, ca ministru al Justiției (1) am solicitat autorităților suedeze explicații, (2) am cerut Corpului de Control al ministerului Justitiei să ancheteze dacă angajații ministerului au transmis toate datele solicitate și (3) am cerut CSM să verifice și să ia măsuri dacă va constata abateri ale unor procurori sau judecători în acest caz, pentru ca acordarea azilului politic unui cetățean roman în anul 2005 (când nu mai eram în dictatura comunistă) a fost gravă și de aceea trebuia verificată.
Raportul Corpului de Inspecţie al ministrului Justiției, care a verificat modul de îndeplinire de către direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei a obligaţiilor legale în cadrul procedurii de extrădare a lui Gregorian Bivolaru, arată că în cauza de extrădare a lui Bivolaru au fost respectate în totalitate dispoziţiile legale interne şi internaţionale în materia extrădării (active), Ministerul Justiţiei (Direcţia drept internaţional, cooperare judiciară şi afaceri juridice externe) anexând cererilor de extrădare toate documentele prevăzute de lege.
În comunicatul de presă transmis la vremea respectivă, precizam că „potrivit Art. 12 din Convenţia europeană de extrădare, la cererea de extrădare se ataşează următoarele acte: mandatul de arestare preventivă, rechizitoriul, descrierea situaţiei de fapt şi copii de pe legile aplicabile. Exact asta am trimis, ce prevede Convenţia.”
Totodată, în calitate de ministru al Justiţiei, am solicitat “clarificări Curţii Supreme suedeze, prin intermediul Ministerului Justiţiei suedez, cu privire la anumite paragrafe din textul hotărârii de respingere a cererii de extrădare”.
Toate demersurile mele ca ministru au fost publice, inclusiv Raportul Corpului de Control și corespondența cu CSM, fiind dezbătute în presa vremii.
Raportul Inspectiei Judiciare a CSM a arătat că cererea mea, ca ministru, de a fi verificată și activitatea procurorilor și judecătorilor în cazul Bivolaru, ar fi “o imixtiune în actul de justiţie”, așa că CSM nu a mai verificat nimic. Nimic nou despre CSM-ul din acele vremuri.
La atâția ani distanță, tot cei care au rămas nesancționați și prietenii lor politici sunt și cei care arată astăzi cu degetul și acuză.
Acuzatiile privesc in TOTALITATE relatia dvs cu Miscarea respectiva din perioada anterioara detinerii functiei de ministru ! Dar despre asta nici-un cuvint !