Primul Ministru al Republicii Moldova Vlad Filat efectueaza prima vizita dupa alegerile din Moldova la Bruxelles. In cadrul vizitei va avea maine si o intrevedere cu presedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek.
Voi participa la aceasta intalnire in calitate de presedinte al Delegatiei la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova.
Intalnirea cu presedintele Buzek va fi urmata de o conferinta de presa ce poate fi urmarita joi 8:40 (9:40 ora Romaniei) in direct la http://ec.europa.eu/avservices/ebs/schedule.cfm
Doamna deputat Monica Macovei,
Ati luat in calcul, promovand ideea inlaturarii imunitatii parlamentare, ca un singur procuror, respectiv un singur judecator pot, la limita, sa desfiinteze organul reprezentativ suprem al poporului, care este Parlamentul? Ori, fie si asa, un grup parlamentar?
Caci, intr-adevar, Parlamentul poate fi desfiintat bucata cu bucata, procurorul acuzand pe banda toti deputatii si senatorii, iar judecatorul dispunand arestarea.
Institutia imunitatii instituie autoprotectia organului reprezentativ suprem, asupra caruia nimeni, in afara de popor, pe calea referendumului, nu are – ori nu trebuie sa aiba – putere.
Al dvs., Valeriu Mangu
Ce profunda observatie, dle Mangu…
Nu trebuia sa va opriti, insa la jumatatea drumului: in linia celor spuse de dvs., , prin aceasta simpla strategema, un procuror si un judecator pot, la limita, nu numai sa desfiinteze „organul suprem al poporului”, ci chiar si poporul cu totul. Dupa care, procurorul il poate acuza si pe judecator de subordonare politica ca sa castige el tot. Sunt sigur ca istoria e plina de astfel de cazuri, pe care dvs. le cunoasteti bine ! M-ati convins, acum, ca im(p)unitatea parlamentara trebuie nu inlaturata, ci din contra, extinsa. Mai mult, m-ati convins ca parlamentarii nostri sensibili la curentul de pe salile tribunalelor ar trebui de fapt ocrotiti prin extinderea imunitatii la toti membrii familiilor lor, cat si la cei cu care fac afaceri. Un singur lucru ma retine sa va dau 1000% dreptate: mai toti parlamentarii pusi in situatia asta si-au descoperit afectiuni grave chair cu prilejul trimiterii cererilor DNA de aprobare a continuarii cercetarii penale. Nu credeti ca, in aceste conditii, eliminarea imunitatii ar putea avea ca afect imbunatatirea starii de sanatate, a „organului suprem al poporului”, pe ansamblu, prin depistarea precoce a diverselor afectiuni cronice care ii bantuie pe parlamentarii nostri si de care ei inca nu stiu nimic ?
@ Valeriu Mangu
Aş mai adăuga că există o prevedere constituţională care spune că…
Calitatea de deputat sau de senator inceteaza la data intrunirii legale a Camerelor nou alese sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
Cum, din câte ştiu eu, nu există o incompatibilitate cu statutul de arestat definită prin lege organică, arestarea nu duce, în consecinţă, la încetarea calităţii de deputat sau senator, decât în cazul în care există o condamnare care conduce la pierderea drepturilor electorale. Asta înseamnă că locul nu rămâne liber încât să se organizeze alegeri pentru el.
Dupa caderea zidului Berlinului Germania nu si-a recuperat orasul pierdut?….pentru ca este inca orasul kgb-istilor bolsevici-Kaliningrad….asa si noi dupa asa-zisa revolutie nu am fost lasati sa ne unim cu Basarabia si nu ne-am recuperat nici teritoriul romanesc aflat inca in Ucraina pentru ca inca KGB-ISTII bolsevici ne conduc in continuare si au pus mana pe otelariile de la noi din tara prin semnatura lui Nastase si mai vor si indemnizatii de revolutionari dupa ce au ucis oameni iesiti in strada in decembrie ’89….de ce nu li se intocmesc dosare penale la cei care se folosesc de multiple nume in diverse tari si fac afaceri dubioase?…Otelariilor ar trebui sa li se puna taxa mare la export asa putem avea si noi un beneficiu daca nu putem face ca acestea sa intre din nou in posesia patrimoniului romanesc.
# judex
Vreau, nu vreau, trebuie sa apreciez umorul dvs. de nivel maxim. Eu insa am pus o problema de principiu, lasand la o parte faptul ca Parlamentul nu este azi ceea ce ar trebui sa fie, anume organ reprezentativ suprem al poporului.
Chestiunea este urmatoarea: fiind, prin definitie, organ reprezentativ suprem al poporului, Parlamentul nu face parte din arhitectura constitutionala a statului, deci nu se supune – ori nu trebuie sa se supuna – legilor statului, ci doar Constitutiei si, respectiv, propriului Regulament. Cele doua organe reprezentative ale poporului – Parlamentul si, respectiv, Presedintele Romaniei – au misiunea constitutionala de a construi, prin numiri in functii, structura functionala a statului, precum si de a-i da acestuia, sub forma legii, ca act de putere inferior si subsecvent Constitutiei, sarcini.
De vreme ce deputatii si senatorii in intregul lor, respectiv Presedintele Romaniei au in mod fundamental sarcina organizatorica, ei au si sarcina de supraveghere, inclusiv a activitatii procurorilor si judecatorilor. O asemenea sarcina exclude supravegherea inversa.
Presedintele Romaniei si Parlamentul se bucura de imunitate totala, de vreme ce sunt in afara statului. Deputatii si senatorii se bucura de imunitate relativa in virtutea continutului mandatului lor – de a fi in serviciul poporului. Or, a fi in serviciul poporului inseamna, intre altele, a admite chiar incalcarea prescriptiilor legii, dar din motive de legitimitate.
@ Valeriu Mangu
Despre faptul că preşedintele este reprezentantul statului român şi nu al românilor, am mai vorbit… Nu voi mai insista pe acest subiect.
Aş vrea însă se detaliaţi un pic asupra „Parlamentul nu face parte din arhitectura constitutionala a statului, deci nu se supune – ori nu trebuie sa se supuna – legilor statului, ci doar Constitutiei si, respectiv, propriului Regulament.”. Eu am o bănuială asupra ceea ce doriţi să spuneţi, dar parcă nu se pliază pe afirmaţia categorică „nu se supune legilor statului”. De aceea cred că este necesar să detaliaţi un pic pentru a nuanţa afirmaţia şi a nu se înţelege greşit.
Domnule Bibliotecaru,
Poporul nu este o simpla multime de oameni, cum, de pilda, este o multime de oameni aflata intr-o gara, fara LEGATURA intre ei. Poporul este o multime de oameni inzestrata cu PUTERE, adica VOINTA + EXECUTIE.
Vointa poporului este exprimata de Constitutie, iar subsecvent, de lege, aceasta din urma fiind norma prin intermediul careia dispozitiile constitutionale prind viata.
Legea ia nastere potrivit principiului: unul propune, iar celalalt dispune. Asa se face ca Parlamentul propune textul legii, iar Presedintele Romaniei dispune transpunerea ei in practica, prin actul promulgarii.
Fiind opera poporului, legea ia asadar nastere prin concursul a doua organe reprezentative ale sale, avand misiunile specificate mai sus. Ele pot fi denumite oricum, dar Constitutia le denumeste Parlament, respectiv Presedintele Romaniei.
Cele doua organe reprezentative ale poporului actioneaza pe baza de MANDAT, nu pe baza de contract, care se acorda pe baza de INCREDERE.
De principiu, cele doua organe reprezentative n-au a actiona decat pentru nasterea legii, precum si pentru formarea AUTORITATILOR PUBLICE chemate sa transpuna dispozitiile legii in fapte. Mai general spus, ele construiesc STATUL, care este entitatea chemata sa transpuna in fapte dispozitiile legii. De aici rezulta ca cele doua organe reprezentative nu fac parte din stat – daca ar face parte, s-ar creea pe sine, dar ele sunt create de popor, prin alegeri.
Reprezentarea statului de catre Presedintele Romaniei deriva in mod organic din calitatea acestuia de organ reprezentativ al poporului cu misiunea de mai sus. Mai precis, o asemenea atributie nu poate fi data altui organ reprezentativ, caci s-ar incalca principiul separatiei vectorilor puterii.
Al dvs., Valeriu Mangu
@ Valeriu Mangu
Domnule Mangu,
Preşedintele României dispune transpunerea proiectului legislativ în practica, prin actul promulgării, dar nu are nici o legătură cu transpunerea voinţei politice a poporului român în lege. Domnia sa, ca un fel de notar special, atestă prin semnătura sa că legea, sau orice altceva promulgă, s-a făcut conform legii. El face asta ca reprezentant al statului, cu autoritatea funcţiei prezidenţiale şi nu ca reprezentant al poporului. Dacă promulgarea legii s-ar face din poziţia de reprezentant al poporului, atunci preşedintele ar atesta prin actul de promulgare că legea este în conformitate cu voinţa populară, or nici vorbă de aşa ceva.
Situaţia este foarte asemănătoare cu cazul unei societăţi comerciale. Preşedintele unei societăţi comerciale pe acţiuni angajează prin semnătura sa nu răspunderea acţionarilor, ca persoane fizice, ci a firmei, ca persoană juridică.
Un alt exemplu, preşedintele unei asociaţii de proprietari reprezintă asociaţia şi nu proprietarii prin semnătura sa.
La fel şi preşedintele, el reprezintă România şi nu cetăţenii români.
Aleşi sau numiţi, preşedinţii sunt reprezentanţi juridici ai instituţiilor şi nu reprezentaţi ai oamenilor.
Prin promulgarea legii, preşedintele conferă autoritate de lege proiectului legislativ, dar altfel nu are absolut nici un rol în forma legii.
Ceea ce spuneţi în a doua parte a mesajului… mă miră peste poate, mai ales că aveaţi o altă părere acum ceva timp, din câte îmi amintesc. Acum păre că faceţi confuzie între organigrama statului român, în care o parte este aleasă de cetăţeni, altă parte este numită, altă parte este ocupată prin banala angajare (eventual prin concurs)… cu instituţiile statului. Nu parlamentarii creează Parlamentul, nu preşedintele creează Administraţia Prezidenţială, nu premierul creează Guvernul, nu judecătorii creează Puterea Judecătorească şi nici votul cetăţenilor nu creează aceste instituţii… ci sistemul instituţional. Ţin minte că pe vremuri am dus o amplă discuţie despre diferenţa dintre persoana preşedintelui şi instituţia preşedintelui.
În sfârşit, deşi preşedintele are atribuţii specifice fiecărei dintre cele trei puteri ale statului, EL NU FACE PARTE DIN NICI O PUTERE A STATULUI, nici măcar din puterea executivă (aşa cum, în dese rânduri, a afirmat şeful statului) pentru că altfel nu şi-ar mai putea exercita funcţia. Preşedintele nu este o putere a statului, dar nu în afara statului, ci parte a statului, complementar puterilor statului. Pentru că dacă se poate afirma că există trei puteri în stat, nu se poate afirma că statul este reprezentat numai de aceste trei puteri.
Părerea mea.
Domnule Bibliotecaru,
In ultima vreme m-am ocupat de alte teme, lasand Dreptul constitutional de o parte, disciplina care, iata, (imi) ofera nenumarate si nebanuite surprize.
Afirmatia dvs. potrivit careia Presedintele Romaniei doar ar atesta prin promulgare ca adoptarea legii s-a realizat potrivit legii, ca ea este conforma in substanta sa cu vointa politica a – atentie! – cetatenilor nu este intru-totul conforma cu dispozitiile constitutionale, caci Presedintele Romaniei poate sa ceara reexaminarea legii, respectiv modificarea vointei pe care o exprima, lucru pe care un notar nu il poate cere partilor intr-un contract in legatura cu care el este chemat sa-l autentifice.
Cand este chemat sa promulge legea, Presedintele Romaniei trebuie sa cantareasca intre ceea ce cer cetatenii sa se infaptuiasca, respectiv interesul poporului. Asa, de pilda, cetatenii pot sa ceara triplarea pensiilor, Parlamentul sa adopte un text in acest sens, dar sa nu existe bani pentru asa ceva in bugetul asigurarilor sociale de stat pentru implinirea unui asemenea deziderat.
Faptul ca legea trebuie sa cuprinda, de principiu, normarea juridica a vointei populare rezulta din ratiunea pentru care sunt propuse in alegeri programele de catre partide, de catre candidati etc.
Prin alegeri poporul – ori, fie si asa, cetatenii – creeaza atat Parlamentul, cat si Presedintele Romaniei. Presedintele Romaniei creaza Administratia Prezidentiala prin desemnarea consilierilor prezidentiali, dar si prin Regulamentul de functionare al acesteia, pe care il da.
INSTITUTIA inseamna:
ORGAN REPREZENTATIV (AUTORITATEA PUBLICA)+ADMINISTRATIA (SUBIACENTA)+NORMELE DE ORGANIZARE SI FUNCTIONARE.
Astfel, Presedintele Romaniei este ORGANUL, iar Administratia Prezidentiala este administratia subiacenta. Constitutia cuprinde normele de organizare si functionare privindu-l pe Presedintele Romaniei, iar Administratia Prezidentiala are Regulamentul ei, dat de Presedintele Romaniei.
Presedintele Romaniei impreuna cu Parlamentul creaza, de pilda, Guvernul ca AUTORITATE. Guvernul ca administratie este creat de primul-ministru.
Asupra ultimei dvs. constatari voi reveni intr-o postare ulterioara.
Al dvs., Valeriu Mangu
# Bibliotecaru
(Continuare)
Presedintele Romaniei este, in egala masura, atat reprezentantul fiecarui cetatean in raport cu statul, cat si organ reprezentativ al poporului, dar si reprezentantul statului. Prima calitate rezulta din investitura (cu i de dupa i) de a transpune in practica elementele programului POLITIC pe care il propune cetatenilor cu ocazia alegerilor. Datoria sa de a realiza acest lucru este exprimata de Juramant.
Presedintele Romaniei nu este, intr-adevar, parte a statului, recte a nici unei „puteri” a acestuia – el este, pur si simplu, organ reprezentativ al POPORULUI avand o serie de atributii definite de Constitutie si legate organic intre ele.
Intre acestea, este seful NEMIJLOCIT al Guvernului pentru securitatea nationala, care este CSAT-ul Pe aceasta linie s-ar putea spune ca are stributii statale executive, dar ele tin in. realitate de suveranitatea nationala, deci de puterea poporului.
Cele ce spun sunt contrare celor ce le spuneţi. Chiar dacă vorbim despre aceleaşi lucruri, punctele noastre de vedere sunt în interpretări sensibil diferite. Probabil că de aceea şi ajungem la concluzii diferite.
Concluzia la care ajung eu este că Preşedintele nu are şi nici nu trebuie să aibă un mandat politic, alegerea sa nu are nici o legătură cu actul guvernării şi nici cu cel al reprezentării poporului or al celor care l-au ales. Dumneavoastră vorbiţi despre sistemul francez. Acolo este exact aşa cum descrieţi, preşedintele are un program, transmite acest program premierului, poate impune premierului respectarea programului… la noi nu. Puterea preşedintelui român este sensibil mai slabă decât a preşedintelui francez.
Reexaminarea legii este însoţită de o justificare. Mai demult, dacă îmi amintesc bine, v-am sfătuit să citiţi aceste justificări. Dacă o faceţi, veţi afla că nu există nici un fel de legătură între retrimiterea legii şi voinţa publică.
Reexaminarea se încadrează exact în rolul despre care vă spuneam, preşedintele se asigură că legea este conform legii.
De exemplu, se poate cere punerea în acord a legii cu un acord sau un tratat internaţional, se poate stipula impactul bugetar (art. 138, alin 5 Constituţie), confuzia legislativă, faptul că legea este incompletă, faptul că legea nu se pliază pe prevederile constituţionale… astfel de lucruri.
Nu uitaţi că şi CCR poate cere reexaminarea legii şi nici acolo nu putem vorbi despre un proiect politic sau de reprezentarea voinţei politice a poporului român, ci tot de respectarea legilor.
Relativ la definiţia instituţiei, cred că vorbim despre două lucruri cu înţeles diferit. Instituţia, în definiţia mea, nu poate fi creaţia poporului prin vot. În înţelesul meu instituţia reprezintă o sumă de norme, reguli, proceduri şi principii recunoscute şi împărtăşite de societate. Organizaţiile nu se confundă cu instituţiile, organizaţiile sunt cele care deservesc instituţiile. Poporul nu poate construi instituţia căruia îi alege organizaţia, ea există înainte de vot. Ar fi absurd să spunem că instituţiile se schimbă în momentul alegerii, sau în momentul vacantei, sau în momentul interimatului. Instituţia se schimbă numai modificând doctrina sa. Alegerile nu fac decât să desemneze pe cel/cei care controlează activitatea organizaţiei şi/sau care deserveşte/deservesc instituţia.
Nu ştiu de ce tot repetaţi că preşedintele este reprezentantul cetăţeanului. Constituţia spune foarte clar „Preşedintele României reprezintă statul roman”.
Eu nu am spus că „Presedintele Romaniei doar ar atesta prin promulgare ca adoptarea legii s-a realizat potrivit legii”, eu am spus că prin promulgare Preşedintele atestă adoptarea legii conform legii şi, ca urmare a promulgării, proiectul legislativ devine lege. Pe lângă asta, mai are şi alte atribuţii ce nu au legătură cu promulgarea.
Spuneţi că notarul nu poate cere reexaminarea actului între părţi. Ba cu siguranţă că da, şi încă neîngrădit la „o singură dată”, cum este în cazul preşedintelui. Notarul va refuza încheierea actului cât timp legile nu sunt respectate. Nu numai că poate refuza să realizeze actul notarial, dar are obligaţia să nu legalizeze actul cât timp acesta nu este conform legiilor.
Încă o dată afirm, preşedintele nu are de ce să vorbească în numele cetăţenilor, nu stabileşte ceea ce este şi ceea ce nu este în interesul poporului. Interesele cetăţenilor sunt vegheate exclusiv de către Parlament. Preşedintele vorbeşte în numele statului şi activitatea sa este în numele statului şi nu al cetăţenilor.
Relativ la CSAT, deşi acesta conţine şi Membrii ai Guvernului, nu are totuşi treabă cu Guvernul, este o autoritate administrativă autonomă. Mai mult activitatea CSAT se află sub examinarea şi verificarea parlamentară, dar nu este subordonat Parlamentului.
🙂 🙂 🙂