Interviu pentru Kamikaze: Oamenii simpli, din popor, să decidă excluderea magistraților incompetenți

Mai jos, interviu pentru revista Kamikaze aparuta saptamana aceasta:

Monica Macovei: „Oamenii simpli, din popor, să decidă excluderea magistraților incompetenți“

Monica Macovei, justițiara model a României, împrumutată acum cîțiva ani un sezon în Macedonia, unde a produs o condamnare la închisoare a unui fost premier (macedonean, desigur, nu vă gîndiți la cazuri autohtone), ne-a lămurit ce legătură are corupția cu neintrarea în spațiul Schengen, cum se fac rapoartele din Mecanismul de cooperare și verificare (celebrul „MCV“). Ne-a dat, ca bonus, și o idee de cum s-ar putea ajunge la demiterea magistraților incompetenți.

Reporter: Nu mai sînteți ministru de patru ani. Cum vi se pare că e Justiția la noi acum, a progresat sau din contră?

Monica Macovei: Singurul lucru care merge bine este DNA, anchetele, judecătorii care lucrează în aceste cazuri de corupție și emit mandate de arestare preventivă, de autorizație de filmare, de interceptare.

Rep.: Din păcate, nu este și un grup de judecători care să dea condamnări ulterior…

M.M.: Am spus că ăsta este grupul care a luat-o înainte, care lucrează așa cum se lucrează în țările democrate, unde există stat de drept și aplicarea legii e egală față de toți. Da, avem probleme cu dosarele care privesc politicieni, la judecători, mulți judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, care judecă toate cazurile de demnitari și care dau termene lungi, multe, cu riscul de a se prescrie răspunderea penală. Sînt dosare care sînt de patru ani pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Năstase, Copos și cred că și Remeș e de trei ani în faza de judecată de fond, Oprișan se judecă de vreo cinci ani. Dosarele Ridzi, Păsat sînt tot la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Rep.: Dumneavoastră, ca deputat în Parlamentul European, ce știți, indivizii ăștia, Ridzi, Păsat, Năstase, Oprișan, Remeș, ajung la cunoștința instituțiilor europene, se vorbește de cazurile lor undeva, sus, la nivelul Uniunii, sau ne speriem noi singuri, aoleo, să nu ne facem de rîs cu ei?

M.M.: Sigur că da. Iar judecătorii ăștia nu-și dau seama ce fac.

Rep.: Dar ca să înțelegem mai bine. Sînt niște băieți care stau cu ochii pe instanțele din România, citesc presa noastră și apoi comunică instituțiilor europene? Cum se întîmplă tehnic? Că poate îi mituim pe raportorii ăia să ne vorbească de bine.

„În momentul de față, un englez urmărește ce se întîmplă în instanțele românești“

M.M.: Nu sînt raportori. Mecanismul de cooperare și verificare este lucrat de oameni din secretariatul general al Comisiei Europene. Sînt două-trei persoane responsabile pentru acest mecanism. Ei primesc informații de la o altă persoană, aflată în România. În momentul ăsta, de pildă, este un englez, care se și duce la termene, urmărește ce se întîmplă în instanțele românești.

Rep.: Cine este englezul ăsta, cum îl cheamă?

M.M.: Nu contează. Nu știu. (rîde) Adică știu, dar nu asta are importanță.

Rep.: Dar ce, e secret, merge incognito la procese?

M.M.: Nu merge incognito, în sala de judecată poate merge oricine, sentințele sînt publice. Englezul nu face nimic din ce nu ar avea voie oricine.

Rep.: Dar nu se legitimează: „Eu sînt englezul care stă cu ochii pe voi! Aveți grijă cum judecați“? Deci judecătorii nu știu la proces că un englez trimis de Comisia Europeană îi are în observație…

M.M.: N-am de unde să știu dacă judecătorii îl cunosc sau nu. Ăsta este un mod de a culege informații, se practică în toată lumea, nu-i nimic secret. Acest englez culege informații și prezintă Comisiei ce se întîmplă cu aceste mari dosare de corupție. Se întîlnește cu procurorii, cu ANI, poate cu parlamentari. La raportul din mai, o echipă de la Bruxelles a venit și a știut exact ce să întrebe. „De ce ați dat termen așa de lung în cutare dosar sau de ce ați dat zece termene?“ „A, păi, știți, a fost termenul așa fiindcă pleca avocatul din țară sau pleca inculpatul din țară, la o conferință.“ Or, astea nu-s motive să dai termen la mama naibii. E o bătaie de joc pentru toată lumea. Nu mai spun că fiecare proces costă, fiecare termen costă.

Rep.: Dar pe lîngă costurile acestea cu termenele lungite aiurea, care-i costul global, pe țară, al acestor procese amînate pe motive penibile?

M.M.: În primul rînd, costul cel mare este neîncrederea în Justiție a cetățenilor acestei țări. Și se reflectă în rapoartele Comisiei Europene, se va reflecta, cred, și în raportul care se va da luna viitoare. Poate că știți că în aceste rapoarte sînt și recomandări. De pildă, în raportul de anul trecut se recomanda să se refacă total sistemul de răspundere disciplinară a magistraților. Ați văzut ceva în sensul ăsta? A trecut un an de la recomandare, nu s-a întîmplat nimic. Magistrații nu sînt sancționați. N-am văzut nici un judecător care să fie sancționat fiindcă a ținut un dosar la fișet pînă la prescriere. Nici n-am nevoie de o lege specială pentru asta, e pur și simplu încălcarea obligațiilor profesionale. DNA și-a făcut treaba și a trimis în judecată și ce se-ntîmplă cu dosarele? Zac la judecători, se prescriu și nimeni nu răspunde pentru asta.

Rep.: Iese deci bine DNA-ul și la raportul din iulie, în ciuda acuzelor Opoziției că DNA face anchete politice?

M.M.: Am două comentarii aici: Ponta, Antonescu și alții susțin de cinci ani de zile că aceste dosare sînt politice. Susțineau chiar că dosarul cu Banias e dosar politic. E o minciună cusută cu multă ață albă. Tocmai dovada că aceste dosare nu sînt politice este aceea că sînt anchetați politicieni aflați la putere. Asta înseamnă că o anchetă merge, cînd îi anchetezi pe cei de la putere. Și doi, de ce lansează această minciună? Fiindcă vor să distrugă acest sistem, să nu fie și ei anchetați dacă vin la putere. Nu vor ca acest sistem să se încetățenească, să devină o regulă. Nu vor de frică.

„Mașinăria din vamă nu ia șpagă, da’ e manevrată de un om“

Rep.: Raportul ăsta din iulie poate să ne blocheze iar intrarea în spațiul Schengen? Mie, sincer, mi se pare că se face prea mult caz de corupția din România, cînd, în cazul Schengen, e vorba, practic, de protejat frontierele. Să dovedim că sîntem profesioniști pe partea asta. Ce treabă are că nu știu ce judecător a luat șpagă și gata, nu mai intrăm în Schengen?

M.M.: Cetățenii europeni își pun încrederea în români și bulgari să păzească granița externă a Uniunii Europene. În afară de păzitul graniței, mai sînt și alte aspecte. Noi avem, din punct de vedere tehnic, totul implementat: sisteme IT, sisteme de supraveghere, mașinării etc.

Rep.: Și mașinăriile astea sigur nu iau șpagă…

M.M.: Da, mașinăria din vamă nu ia șpagă, da’ e manevrată de un om. Dacă la granița României vine o persoană care este urmărit general sau are mandat de arestare într-un stat membru, cel de la Poliția de frontieră română trebuie să verifice în sistemul informatizat. Vede că persoana respectivă are o problemă, îl prinde, îl duce la un procuror și-l duce la un judecător român ca să-i dea mandat de arestare european. În această scurtă poveste ce se poate întîmpla? Dacă polițistul e corupt, închide ochii, se face că nu vede ce-i dă calculatorul cu privire la persoana respectivă. Îl lasă p-ăla să intre. Sau, dacă-l duce la judecător și ăla zice că nu-i dă mandat că nu sînt probe sau amînă pe proceduri, cum se face la noi, și-l pune liber, ruinează toată ancheta făcută de alt stat. Poliția germană se chinuiește să-l prindă, să zicem, iar românii, cu sistemul lor, îl fac scăpat. Dincolo de tehnică e omul. De asta contează pentru intrarea în Schengen dovada combaterii corupției și de-asta e important un caz ca Dinel Staicu, Nicolae Popa, care pot să dispară peste graniță, în ciuda interdicțiilor.

Rep.: Arestările acestea din vămi sînt un avantaj pentru intrarea în Schengen sau vor spune, „A, păi, aveți probleme în vămi, iată, dovadă sînt arestările“?

M.M.: Anchetele astea au fost lucrate cel puțin un an de zile și sînt dovada că nu s-au scurs informații pe parcurs, că s-a vrut anchetarea pînă la capăt. Arestările din vămi sînt un avantaj pentru intrarea în Schengen.

„Eu am susținut o lege prin care omorul să nu mai fie prescris“

Rep.: Doamnă Macovei, avem judecători care sînt corupți și dau decizii în răspăr cu legea. Avem judecători care amînă la nesfîrșit procese ca să se prescrie pedepsele și avem un Consiliu Superior al Magistraturii (CSM) care nu-i sancționează pe judecătorii ăștia. Sau, dacă-i sancționează, avem o Înaltă Curte de Casație și Justiție (ICCJ) care vine peste decizia CSM la recurs și-i salvează, îi repune în drepturi, cum a fost cazul judecătoarei Turcu care era cam beată la un moment dat și înjura lumea pe stradă. A fost dată afară de CSM și repusă în funcție de ICCJ. Ce e de făcut?

M.M.: În opinia mea, așa cum funcționează CSM este un eșec. Și un eșec este și în celelalte țări din Europa centrală și de est, țările comuniste, unde s-a instituit un astfel de sistem.

Rep.: În țările occidentale, civilizate, cine ia decizia ca un judecător sau procuror să fie dat afară din magistratură pe motiv că nu și-a făcut treaba?

M.M.: Sînt diverse sisteme, dar nicăieri nu există sistemul ăsta în care numai clasa profesională decide, ei între ei.

Rep.: Adică judecătorii să decidă excluderea unor judecători…

M.M.: În Germania decide ministrul Justiției, în Olanda există un consiliu de oameni de bună moralitate care sînt consultați pe astfel de decizii.

Rep.: Ce ar trebui schimbat? Eu, unul, cred că magistrații, dacă ar fi dați afară cînd greșesc, s-ar curăța sistemul.

M.M.: Singura soluție este să introducem oameni simpli, care decid sancțiunea disciplinară. Faci o selecție, să n-aibă cazier judiciar. Să intre oameni obișnuiți, ca-n America, curțile cu jurați. Nu văd altă soluție. Dacă nu se curăță singuri clasa magistraților, să vină oamenii simpli să-și spună cuvîntul. În California, comisiile de disciplină pentru magistrați sînt formate numai din simpli oameni.

Rep.: Păi, ei și-au dat seama mai din timp că judecător la judecător nu-și taie capul.

M.M.: Da, așa e. Și nici nu e mare filozofie. Poate constata oricine, nu-ți trebuie mare pregătire să constați că un judecător nu-și face treaba. Poate înțelege oricine cînd un proces a fost amînat nejustificat, i-ai dat termen peste șase luni, spre exemplu. Oamenii simpli, din popor, să decidă eliminarea magistraților incompetenți, nu CSM-ul, nu judecătorii în exclusivitate. Apropo de oamenii din popor. Sondajele arată că tot mai multă lume vrea reintroducerea pedepsei capitale pentru fapte grave. Asta nu se poate, fiindcă nu permite legislația UE. Dar mai e ceva foarte grav care se întîmplă în România. Apropo de prescriere. În România, orice faptă poate fi prescrisă. Ai omorît, după un timp se prescrie omorul, dacă nu a fost condamnat criminalul. Eu am susținut o lege prin care omorul să nu mai fie prescris niciodată. De teamă că vor fi condamnări pentru Revoluție și mineriade, legea asta zace și ea în Parlament. Iată, avem niște scăpări grave, care scăpări sînt legate probabil tot de niște fapte grave, mai vechi. (Alexandru Căutiș)