Am acordat un interviu revistei Clipa, cea mai veche revista romaneasca din Statele Unite.
Am vorbit despre evenimentele din aceasta vara din Romania, despre cum a fost afectat statul de drept.
Am vorbit si despre alegerile parlamentare din 9 decembrie, spunand ca imi doresc ca nimeni sa nu mai voteze pentru un pui sau un litru de ulei, caci alimentele acestea se termina si ei raman condusi de unii care ii vor fura 4 ani; si imi doresc ca nimeni sa nu mai spuna „merge si asa” sau „ce daca fura? face si pentru noi ceva”. Imi doresc sa voteze toti cu mintea si cu viziunea unei Romanii asa cum vrem sa o lasam copiilor nostri.
Interviul a aparut in editia de la inceputul lunii decembrie:
„INTERVIU CU DOAMNA MONICA MACOVEI, DEPUTAT IN PARLAMENTUL EUROPEAN
Duminica, 11 Noiembrie 2012, doamna Monica Macovei, deputat in Parlamentul European, a fost prezenta la Misiunea „Sf.Ioan Botezatorul” din Tustin, California – USA, prilej cu care s-a intalnit si cu romanii din Sudul Californiei.
Dupa terminarea Liturghiei, distinsul oaspete a avut amabilitatea de a acorda un interviu cititorilor revistei Clipa. Din start, doresc sa precizez ca desi nu ne aflam pe aceeasi baricada a esichierului politic si cu tot respectul pentru parerile adverse – contrarii, pot afirma ca am cunoscut o persoana fina, educata, echilibrata, de o politete iesita din comun, posesoare a unui nivel intelectual de exceptie, specialista in arta conversatiei, fluenta in multe limbi straine de circulatie internationala, plus multe atribute care ar trebui sa caracterizeze lumea civilizata la inceput de mileniu al III-lea.
Fiind o revista independenta, total echidistanta politic, ne-am condus dupa cele scrise de Voltaire, lui Piron: „Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar voi apara pana la moarte dreptul tau de a spune ceea ce gandesti – I may not agree with what you say, but to the death I will defend your right to say it”.
Dwight L Patton: 1. La inceputul mileniului I, filosoful roman Caius Annaeus Seneca a lasat omenirii urmatorul postulat juridic: „Legile sunt bune nu atunci cand sunt respectate de toti, ci cand sunt facute pentru toti – deci toti oamenii sunt egali in fata legii”. La inceputul mileniului III, Romania se numara printre tarile in care acest postulat juridic nu se respecta! Ne puteti spune: de ce?
Monica Macovei: Este adevarat, in Romania se mai fac inca, de 20 de ani, legi destinate sa satisfaca interesele unor persoane sau grupuri si nu interesul general ori binele comun. Acestea se numesc „legi cu destinatie” si sunt unul dintre criteriile pe baza carora Banca Mondiala evalueaza existenta si dimensiunea „statului captiv” (captiv state). De fiecare data, motivul este un interes personal al unuia sau mai multor politicieni si nu interesul general al tarii, al poporului.
Pot sa va dau cateva exemple:
(i) adoptarea in 2007, de catre Guvernul Tariceanu, a unei Ordonante de Urgenta prin care s-a suspendat aplicarea unor prevederi din Legea Falimentului (adoptata anterior de Parlament) fata de 8 companii anume, lista lor fiind anexata Ordonantei de Urgenta. Este ca si cum exceptez de la aplicarea unei legi 8 prieteni, iar tuturor celorlalti cetateni li se aplica intreaga lege. In acest caz, s-au exceptat de la aplicarea Legii Falimentului (insolventei) 8 companii, iar tuturor celorlalte companii din Romania (de stat sau private) li s-a aplicat intreaga lege.
(ii) un alt exemplu este modificarea prin hotarari de guvern a denumirii Operei Nationale Romane, odata de Guvernul Nastase si a doua oara de Guvernul Tariceanu, cu scopul de a pretinde ca prin modificarea denumirii institutia ar fi una noua. Modificarea denumirii a avut ca efect demiterea automata a angajatilor, inclusiv a directorilor Operei (angajati prin concurs si deci de neschimbat), lasand astfel posibilitatea ministrilor culturii sa numeasca noi directori (clientela politica).
(iii) alte asemenea decizii politice (legi) „cu destinatie” au fost luate de Guvernul Ponta chiar in vara aceasta, in perioada anterioara si in timpul suspendarii Presedintelui Romaniei:
(a) Ordonanta de Urgenta nr. 36 din 30 iunie 2012 prin care Guvernul Ponta a trecut Monitorul Oficial al Romaniei de sub autoritatea Camerei Deputatilor, sub autoritatea Guvernului. Acest lucru i-a dat Primului Ministru puterea sa decida care este data intrarii in vigoare, odata cu publicarea in Monitorul Oficial, a Ordonantelor de Urgenta, a deciziilor Parlamentului si Curtii Constitutionale. S-a vazut ulterior ca publicarea unor decizii ale Curtii Constitutionale a fost amanata cu zile, in timp ce Ordonante de Urgenta ale Guvernului s-au publicat imediat.
(b) Ordonanta de Urgenta nr. 38 adoptata de Guvern pe 4 iulie 2012, prin care s-au taiat puterile Curtii Constitutionale de a decide asupra constitutionalitatii hotararilor Senatului, ale Camerei Deputatilor si ale Camerelor reunite ale Parlamentului. Aceasta Ordonanta de Urgenta (Executive Order, in sistemul american) a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei in aceeasi zi, pe 4 iulie, intrand astfel in vigoare imediat. Scopul Ordonantei de Urgenta nr. 38 din 4 iulie a fost limitarea puterilor Curtii Constutionale de a decide asupra constitutionalitatii hotararii Camerelor Parlamentului din 6 iulie de a-l suspenda pe Presedintele tarii. Sa fac o paralela cu sistemul american, este ca si cum presedintele Statelor Unite, democrat, ar fi dat „un executive order” prin care sa taie puterile Curtii Supreme a Statelor Unite de a verifica constitutionalitatea hotararilor Congresului, majoritar democrat. Prin aceeasi Ordonanta de Urgenta a Guvernului Ponta, Curtea Constitutionala a fost impiedicata sa verifice constitutionalitatea hotararilor Parlamentului prin care au fost revocati din functie presedintii Senatului si Camerei Deputatilor.
(c) O alta Ordonanta de Urgenta „cu destinatie” din aceasta vara a fost Ordonanta nr 41, adoptata in seara zilei de 5 iulie 2012, de Guvernul Ponta, la mijlocul procedurii de suspendare a Presedintelui. Procedura de suspendare a inceput pe 5 iulie, prin citirea cererii de suspendare in Parlament si s-a incheiat pe 6 iulie, prin hotararea Parlamentului de suspendare a Presedintelui. Ordonanta de Urgenta nr 41 din 5 iulie a modificat Articolul 10 din Legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului pentru demiterea presedintelui si a fost publicata tot pe 5 iulie, intrand astfel in vigoare imediat.
Anterior modificarii aduse prin Ordonanta de Urgenta 41, textul Articolului 10 din Legea referendumului era: „demiterea presedintelui este aprobata cu majoritatea voturilor cetatenilor inregistrati pe listele de vot”. Dupa modificarea adusa prin Ordonanta de Urgenta 41, textul Articolului 10 s-a schimbat in: „prin derogare de la Articolul 5/2, demiterea presedintelui este aprobata cu majoritatea cetatenilor care participa la referendum”, micsorandu-se astfel majoritatea necesara pentru demiterea presedintelui de la majoritatea persoanelor inscrise pe listele de vot (fie ca voteaza, fie ca nu voteaza) la majoritatea persoanelor care voteaza efectiv. Pentru referendumurile pe orice alt subiect (cum a fost cel cu reducerea numarului de parlamentari) conditia validitatii a ramas neschimbata.
Din acest motiv afirm ca si aceasta Ordonanta de Urgenta a fost una „cu destinatie” pentru a servi interesului Guvernului Ponta de a-l demite pe Presedinte. Pentru acest scop, USL avea nevoie de o majoritate mult mai mica decat cea prevazuta de lege si aplicabila oricarui alt referendum si de aceea pe 5 iulie a schimbat legea prin Ordonanta de Urgenta care a intrat in vigoare in aceeasi zi.
In plus, Legea referendumului a fost schimbata in mjlocul procedurii de suspendare a Presedintelui, adica s-au modificat regulile jocului in timpul jocului. A fost ca si cum in mijlocul unui joc de fotbal, arbitrul decide ca din minutul 30 al primei reprize se aplica alte reguli decat cele care s-au aplicat in primele 30 de minute.
(d) O alta „lege cu destinatie” a fost Ordonanta de Urgenta nr. 27 din 14 iunie 2012 prin care Institutul Cultural Roman a fost trecut sub autoritatea directa a Senatului, gest urmat de demiteri ale sefilor birourilor Institutului din diverse tari si inlocuirea lor cu „prieteni” sau clienti politici ai guvernului instalat in mai 2012. Aceasta masura nu a fost justificata public, a fost luata peste noapte si nu a urmarit interesul general al bunei reprezentari a culturii romanesti in lume: in momentul acestei schimbari, Institutul Cultural Roman era foarte bine cotat pe plan international, avea o activitate intensa si eficienta de promovare a culturii noastre si potrivit unei vechi reguli, nu schimbi ce functioneaza bine, ci numai ce functioneaza prost, iar atunci trebuie sa justifici temeinic si sa faci o dezbatere publica. Nu s-a intamplat asa, s-a distrus o institutie care era comparata chiar cu British Council prin activitatea ei din afara granitelor tarii. Desigur, se ridica si intrebarea „urgentei”, pentru ca o Ordonanta de Urgenta trebuie sa fie justificata printr-o stare de urgenta, si este imposibil de identificat aceasta urgenta in cazul Institutului Cultural Roman ori in alte cazuri.
(iv) De-a lungul timpului, s-au adoptat si alte legi, fie de catre Guvern (prin Ordonante de Urgenta), fie de catre Parlament, care au fost destinate sa serveasca exclusiv interese private si de grup. Am in vedere, de pilda, Ordonantele de Urgenta prin care Guvernele s-au exceptat pe ele insele de la Legea achizitiilor publice (care prevede licitatie pentru contractele cu o valoare mare, stabilita prin lege) si au decis sa dea contractul X companiei Y, criteriul de selectie fiind pur clientelar. Sau legile adoptate in Parlament prin care s-au micsorat puterile Agentiei Nationale de Integritate (ANI) ori de cate ori politicieni sau alti oficiali erau cercetati de aceasta Agentie. Scopul a fost, evident, sa scape ei de aceste cercetari si nu sa serveasca interesul public de a avea o Agentie de Integritate care sa constate si sa sanctioneze conflictele de interese, incompatibilitatile sau averile nejustificate ale celor aflati in functii publice. De altfel, chiar si acum exista politicieni care vor sa reduca din nou puterile Agentiei Nationale de Integritate, prin modificarea legii, dupa ce Agentia a constatat recent ca mai multi parlamentari, ministri in functie sau persoane din conducerea administratiei locale au fost in stare de incompatibilitate, de conflicte de interese sau nu pot justifica anumite parti din avere.
Acest mod de a face legi este contrar statului de drept si principiului previzibilitatii legilor, necesar pentru ca fiecare dintre noi sa isi poata adapta comportamentul la lege, pe care -evident- trebuie sa o cunoasca din timp si sa nu traiasca cu teama ca legea se schimba peste noapte si se aplica in noaptea in care se schimba.
Mediul de afaceri este si el ingrijorat de acest mod nedemocratic si abuziv de a guverna si a face legi. In luna august am discutat cu mai multi oameni de afaceri romani si straini care erau extrem de ingrijorati de precedentul creat de Ordonantele de Urgenta care au curs in timpul verii in Romania, spunand pe scurt urmatoarele: (a) aceste Ordonante de Urgenta au fost motivate de interese politice partizane, cum a fost cel de a scapa de presedinte, ceea ce a condus la instabilitate politica in tara, lucru care a afectat economia si investitiile care au nevoie de stabilitate; (b) acest mod de a guverna este un semn ca Guvernul poate oricand sa adopte alte Ordonante de Urgenta in domeniul fiscal sau al taxelor, ori in alte domenii de interes major pentru mediul de afaceri, iar acest semnal este ingrijorator pentru ca afacerile se dezvolta numai intr-un mediu de stabilitate legislativa in care exista previzibilitate. Nu putem sa ne dezvoltam si sa investim cu gandul, posibilitatea si riscul ca ne culcam cu o lege si ne trezim dimineata cu alta, nu putem face afaceri in acest mediu politic in Romania si cu Romania, au spus acestia.
Pentru ca am vorbit atat despre Ordonante de Urgenta, doresc sa precizez urmatoarele:
· Ordonantele de Urgenta sunt legi adoptate de Guvern, care intra in vigoare imediat cum sunt publicate in Monitorul Oficial si din acel moment isi produc efectele.
· Dupa adoptarea lor de catre Guvern, aceste Ordonante de Urgenta se trimit Parlamentului, care insa nu are un termen limita pentru dezbaterea, aprobarea, respingerea sau modificarea lor. Prima Camera a Parlamentului are un termen de 30 zile, dar a doua Camera, care este Camera decizionala, nu are nici un termen limita pana cand sa ia o decizie, asta fiind o alta ineptie a Constitutiei noastre.
· Mai mult, respingerea de catre Parlament ori modificarea in Parlament a unei Ordonante de Urgenta adoptata de Guvern nu anuleaza efectele pe care Ordonanta le-a produs deja, fiind astfel irelevanta decizia Parlamentului pentru perioada in care Ordonanta de Urgenta si-a produs efectele. Efectele produse de Ordonantele de Urgenta nu mai pot fi intoarse in nici un fel. Astfel, banii dati de Guvern unei firme care a primit un contract privilegiat in urma unei Ordonante de Urgenta raman buni dati.
· In plus, pentru orice Ordonanta de Urgenta trebuie sa fie motivata clar si in scris care este „urgenta”, iar aceasta trebuie sa fie una de interes general, trebuie sa fie in interesul public si nu al unor persoane, partide sau gasti politice ori de afaceri.
Acestea sunt doar cateva exemple cum legile sunt facute „de unii pentru ei”, in Romania.
Pentru a instala ireversibil statul de drept in Romania si respectul fata de lege, care trebuie sa serveasca intreaga societate, este necesar ca alegatorii sa nu-i mai voteze pe politicienii care procedeaza astfel, pentru ca acestia nu ii servesc pe oameni, ci isi servesc propriile interese, de multe ori ilegitime si contrare interesului general al societatii.
Continuarea interviului o puteti citi pe site-ul revistei Clipa, aici….
Dna Macovei in final spuneti foarte, foarte corect:
Pentru a instala ireversibil statul de drept in Romania si respectul fata de lege, care trebuie sa serveasca intreaga societate, este necesar ca alegatorii sa nu-i mai voteze pe politicienii care procedeaza astfel, pentru ca acestia nu ii servesc pe oameni, ci isi servesc propriile interese, de multe ori ilegitime si contrare interesului general al societatii.
Dar pe un blog Emma scrie:
“Buna seara,
Lumea-i satula de USL dar nu are alternativa. Candidatii ARD par niste singuratici, niste independenti, care candideaza doar pentru a candida, care nu reprezinta un partid. Si nici partidul nu-i ajuta pe ei. Nimeni nu stie ce se va intampla cu ei daca vor ajunge in Parlament. Se vor inscrie in USL? ARD nu a reusit sa-si faca cunoscuta politica, politica de partid (ma refer la cea economica, in principal, si de care as fi interesat eu). Liderii ARD parca au stat mai mult cu ochii la Antene, si ce criticau aia, ei au vrut sa “indrepte”. Cred ca ruptura de Guvernarea Boc a fost ucigasa.
Pe mine nu ma intereseaza cat obtine ARD, cred ca doar pe candidatii ARD ii intereseaza asta (si mai presus de asta, daca ei sunt alesi). Dar ce se va intampla maine ma intereseaza, si la un moment dat parea ca ARD ar fi o alternativa..”
Si raspunsul meu care sper sa o scoata din marasmm daca nu este o manipulatoare ca cei mai multi de pe aici:
@Emma,
Maine se poate intampla ca USL sa domine copios, asta se poate intampla daca ai astfel de ganduri.
Ce vrei de la candidatii ARD , fiecare activeaza in colegiul lui si cca 10-15 apar national de regula candidand in Bucuresti .
Tu unde votezi si de ce crezi ca cel de la ARD nu e mai bun decat cel de la USL sau de crezi invers, dina cauza prestatiei din colegiu, din cauza multimii banerelor sau de fapt din cauza efectului emisiunilor manipulatoare nationale?
Emma,
Am scris undeva ca nici nu ma uit la candidatii ARD, caci mai rau decat sa treaca la USL nu pot face, dar poate ca nu o fac, in schimb cei de la USL sunt deja la USL.
Nu crezi ca este destul in aceasta stare de lucruri?
Guvernul USL a pus capat jafului pedelist si rezultatele se vad nu doar in plan economic, dar si ca imagine publica. Transparency International spune ca anul acesta suntem pe locul 66, fata de 75 cat eram anul trecut, ca nivel al perceptiei publice a coruptiei.
Ce legatura are minoritatea romana din SUA cu imbirligatura dumitale? Nu puteai sa vorbesti despre oi si berbeci ca Becali?
🙂 🙂 🙂
Am eu un feeling ,uite asa, pentru viitorul PM, dar nedorind sa influentez procesul electoral va spun doar un atribut al numelui lui: are 8 litere.
Peste cateva zile o sa va dau si numarul literelor prenumelui sau poate prenumelor, ca mai toti avem multiple prenume. 🙂
Votati NU!
De ce credeti ca nu s-au dat pana azi si doar prin somatie numarul alegatorilor romani?
Pai ca sa nu iasa la lumina cea mai abjecta si jignitoare minciuna la adresa poporuui si electoratului roman din perioada referendumului.
Un popor care ar intelege asta si ar avea si onoare ar trebui sa dea zero taiat in patru numar de voturi pentru USL.