Ca ministru al Justiției (decembrie 2004 – aprilie 2007), Monica Macovei a reușit într-un timp scurt să câștige încrederea instituțiilor europene, a statelor Uniunii, să demonstreze voință pentru respectarea angajamentelor, pentru reforma justiției și lupta împotriva corupției și să înlăture “stegulețele roșii”, făcând posibilă integrarea României în Uniunea Europeană la data stabilită: 1 ianuarie 2007.
În 2005, Monica Macovei a creat Direcția Națională Anticorupție (DNA), instituție cu rezultate spectaculoase – și recunoscute în Europa, SUA – în anchetarea unor miniștri, parlamentari, primari, șefi consilii judeţene, magistrati; mulți au fost condamnați definitiv.
Monica Macovei a început procesul de asigurare a independenței efective a judecătorilor și a procurorilor de caz, a introdus distribuția aleatorie a dosarelor sau promovarea numai pe bază de concurs. A desființat și SIPA, serviciul secret al ministrului Justiției și a asigurat securitatea documentelor din arhivă.
În premieră în România, a interzis prin lege rămânerea in sistem a judecătorilor și procurorilor care au colaborat cu Securitatea (lustrația) și a introdus interdicția de colaborare, în orice formă, cu agențiile de informații create după 1990.
Monica Macovei a introdus declarațiile publice de avere și interese detaliate și a pus bazele Agenției Naționale de Integritate (ANI), astfel încât politicienii şi funcţionarii publici să nu își mai poată ascundă averile nejustificate dobândite în funcţie, iar acestea să poată fi confiscate de judecători și pe baza sesizărilor ANI, .
Între proiectele adoptate de Guvern și Parlament, la propunerea Monicăi Macovei, sunt legile privind infracțiunile de spălare a banilor, legea executării pedepselor, a
insolvenței, a societăților comerciale sau finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale, eliminarea infracțiunilor de defăimare a autorității statului, a celor de insultă și calomnie. Unele din legile adoptate atunci au fost apoi suspendate și modificate, după plecarea Monicăi Macovei din Guvern.
Tot sub conducerea Monicăi Macovei a fost elaborat Proiectul noului Cod Penal, care pevedea, de exemplu, pedepse adunate aritmetic, a fost creat serviciul de probațiune și au fost numiți directori de penitenciare după interviuri făcute inclusiv de specialiști în management.
Monica Macovei şi-a început cariera de procuror (1982-1997) instrumentând cazuri penale non-politice de furt, tâlhărie, vătămare etc. La începutul anilor ’90, a investigat multe din arestările din timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, a scos de sub urmărirea penală oameni nevinovați care fuseseră reținuți ilegal începând cu data de 12 iunie 1990 și a scris un raport al abuzurilor din iunie 1990, cerând în scris conducerii procuraturii să îi sancționeze pe politiștii și procurorii care au lipsit de libertate în mod ilegal oameni și care au arestat ilegal. Cererile Monicăi Macovei nu au soluționate niciodată de conducerea procuraturii.
Hărțuită de superiori, a demisionat din funcția de procuror în 1997 și a devenit avocat al drepturilor omului şi, mai târziu, preşedinte al ONG-ului specializat în apărarea drepturilor omului APADOR-CH (1999-2004). Ea a lucrat cu APADOR-CH din 1994, încă de când era procuror și tot de atunci a lucrat cu Consiliul Europei, UNDP, OSCE. Monica Macovei a reprezentat cu succes reclamanți la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), câștigând peste 20 de procese pentru cetățeni români.
Până în 2004, Monica Macovei a lucrat în misiunile internaţionale post conflict din Kosovo și din Bosnia şi Herţegovina, în total timp de aproape 4 ani, participând la reconstrucția acestor țări, a instituțiilor juridice, ajutând în același timp minoritățile să trăiască împreună ,
Activitatea Monicăi Macovei mai include poziții de: profesor asociat al Facultății de Jurnalism (1994-2002); expert al Consiliului Europei (1995-2004); expert și consultant pentru Federația Internațională Helsinki, Open Society Institute, Centrul European pentru Drepturile Rromilor, precum și pentru alte organizații internaționale (1997-2002).
În 2010, Monica Macovei a scris legea prin care omorul, genocidul și crimele împotriva umanității nu se prescriu niciodată. Legea a intrat în vigoare în 2012 și a făcut posibilă anchetarea și condamnarea torționarilor.
Monica Macovei este membră, între altele, în Board-ul Platformei pentru Memorie şi Conştiinţă Europeană, în Board of Trustees al Universității Central Europene, și este Eisenhower Fellow.
Înainte de a deveni europarlamentar (2009), în calitate de consultant al guvernului Marii Britanii și Irlandei de Nord (UK), l-a consiliat pe premierul Macedoniei în domeniul anti-corupției (2007-2009).
În 2014, Monica Macovei a candidat ca independent la Președenția României, pentru că a dorit ca românii să poată vota pentru un președinte integru, un președinte european, cu experiență internațională, care înțelege problemele cu care se confruntă românii din țară și din diaspora și care are atât capacitatea, cât și voința necesare pentru a le rezolva.
Dupa campanie, Monica Macovei a pus bazele Asociației M10 și apoi ale Partidului M10. La aproape un an de la înființare, în iunie 2016, Partidul M10 și-a ales în mod democratic o nouă conducere formată din oameni tineri, din care majoritatea fac politică pentru prima dată.
În 2008, Monica Macovei a fost desemnată Femeia Europeană a Anului, într-o ceremonie desfășurată la Bruxelles. Tot în 2008, primește premiul Academiei Europene Yuste, decernat de Alteța Sa Regală, Regele Juan Carlos I al Spaniei. În timp ce era ministru, a primit premii de la Societatea Timișoara și Grupul pentru Dialog Social.
În septembrie 2011, drept recunoaștere a realizărilor sale profesionale, Monica Macovei a primit distincția „20th Anniversary CEU Alumni Hero”, iar în noiembrie 2012, a primit Medalia Comemorativă cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la revolta anticomunistă din 15 noiembrie 1987 din Braşov, România.
În septembrie 2015, Monicăi Macovei i se decernează Premiul „Giovanni Falcone”, pentru lupta împotriva corupției.