Am scris astăzi un articol pentru ziare.com despre cât de important este să schimbăm lumea creată de politicienii corupți.
Noaptea fiului generalului. Șansa dimineții bucureștenilor
Noaptea cade peste fiul generalului. După o tinerețe glorioasă, se pare că bătrânețea nu-l așteaptă cu flori și zile bune. Poate, pentru noi, vine în sfârșit dimineața.
Fiul generalului, primarul Sorin Oprescu, a fost prins ca bișnițarii de duzină, sâmbăta noaptea, cu bani marcați cu ”șpagă”, la el în mașină. DNA a venit chiar la un fiu de general de securitate și primar al capitalei României. Nu vreau să insinuez prea multe cu această observație. Vreau doar să remarc că domnul Sorin Oprescu nu era chiar un fitecine. Și, se estimează în spațiul public, că domnul Oprescu, care probabil n-a avut vreo copilărie plină de lipsuri cum au avut alții, numai între 2013-2015 ar fi primit șpagă în jur de un milion de euro. O sumă uimitoare, pe care majoritatea dintre noi nu o va vedea în toată viața.
Domnul Sorin Oprescu a fost reținut de DNA și arestat preventiv de judecători pentru luare de mită în timp ce era primarul celui mai mare oraș din România, un primar înstărit și care, probabil, avea dinainte să fie primar mai mulți bani decât putea cheltui. Pentru ce avea nevoie de mită? Domnul Sorin Oprescu își dorea să devină președintele României, funcție pentru care a candidat în 2009, la fel cum și-a dorit să fie primarul capitalei, candidând până a fost ales. Îmbogățirea necinstită să fie calea și motivul prin care voia să ajungă la aceaste demnități publice? Nu pot să nu mă gândesc cu această ocazie la o parte din cei ce au candidat la această înaltă funcție în stat. Legea permite, cu niște restricții, oricărui cetățean al României să candideze la președenție sau la primării. Dar, de la a putea candida pînă la a gândi despre tine că, în ciuda a tot ce ai făcut (sau poate tocmai de aceea?), ești persoana potrivită pentru a reprezenta România, este în unele cazuri – cum e și cel al lui Sorin Oprescu – un efort de imaginație prea mare pentru un om corect și normal.
Domnul Sorin Oprescu a fost primar al capitalei României prea mulți ani, timp în care nu se poate mândri că ar fi avut vreo viziune pentru acest oraș, în care calitatea vieții este mult sub nivelul majorității capitalelor europene. In secolul 21, Bucureștiul domnului Sorin Oprescu încă nu are peste tot canalizare sau/și curent electric, nu are drumuri netede și fără gropi, (dar are borduri), este cea mai poluată capitală europeană, nu are o rețea de transport în comun care să acopere eficient toate zonele, iar, vara și iarna, ne oferă senzații mai tari decât ne-am dori.
Dacă privești retrospectiv lucrurile care s-au făcut în timpul mandatelor lui de primar, mai găsești în plus o suspectă insistență de a mări și dezvolta drumurile din nordul capitalei, în timp ce alte părți ale orașului par a fi complet părăsite de autorități. Pentru cine se străduia atât primarul Oprescu? Îmi tot vine în minte imaginea baronului care-și asfaltează numai străzile pe care umblă el, și numai până în fața casei lui, folosind, evident, banii comunității, adică banii noștri, ai tuturor. De fapt, modul acesta de a folosi bani publici doar pentru interesele unui grup privilegiat este definitoriu pentru administrația publică a acestor ultimi 25 de ani, un model toxic de care trebuie neapărat să scăpăm dacă vrem să mai ajungem să trăim și o altfel de viață la noi acasă. Și nu putem să scăpăm de acest model toxic doar noi, politicienii, fără ca majoritatea populației să-și dorească asta și să și facă demersuri concrete în această direcție.
Îmi imaginez cum peste un număr de ani niște tineri, care vor trăi într-o altfel de Românie, vor citi despre aceste fapte cu mirare și se vor întreba: cum a fost posibil? Pentru că faptele adunate sunt uimitoare. Cum a fost posibil ca un primar cu astfel de pedigree să ia șpăgi sume atât de mari? Ce a făcut cu ele? A clădit vreun castel pe care îl vor putea vizita generațiile următoare de români? A fost în vreo cruciadă ca să lase viitorului o moștenire și o experiență istorice? Și, chiar dacă voia să facă un spital privat, de ce să îl facă din eventualele șpăgi, și nu din banii strânși de el în mod legal? De ce avea nevoie de acești bani? Pentru ce? Pentru cine? Unii, puțini, s-au obișnuit cu această realitate, dar ea este destul de neobișnuită. De ce fiul unui general de securitate, căruia sigur nu i-a lipsit nimic niciodată, care la maturitate a ajuns nu numai doctor, ci și directorul unor spitale mari și importante din capitală: Elias și Municipal, a ajuns să fure sume atât de mari în timpul madatului de primar? Sigur, judecătorii vor hotărî dacă a luat sau nu mită, dar deocamdată am văzut cu toții că avea la el bani marcați cu «șpagă».
Un răspuns ar putea fi faptul că făcea parte dintr-o lume, un anume grup social, în care narațiunea este așa: idealul în această lume este să furi cât mai mult din banii statului, pentru că statul e o vacă de la care numai privilegiații pot mulge. O lume care a acaparat în ultimii 25 de ani multe din aparatele administrației locale și centrale pentru propriul uz și beneficiu. O lume în care e bine să faci astfel de fapte și e normal să iei șpagă ca să dai niște contracte. De fapt nu e numai normal, e obligatoriu. E o lume în care mai mult te naști și mai greu intri. Sau intri contra cost ori, din când în când, pe cinstite, și atunci găurești « sistemul », iar părți din « grupul infracțional organizat » sunt prinse și dovedite de lege și justiție. Ei se miră (de ce mi s-a întâmplat tocmai mie?), suferă, dar se bat. Ei nu vor câștiga dacă noi toți vrem ca ei să piardă și dacă spunem asta clar și tare în fiecare zi, fără obosire. Și dacă îi susținem pe cei care, în numele nostru și pentru noi, se luptă să îi prindă și să îi dovedescă în justiție. Ei nu vor cîștiga dacă nu îi vom alege din nou, acum, când îi vedem cum sunt cu adevărat.
Există niște perimetre clare ale acestei lumi. Ei, ”ei” și-au construit o narațiune în care e bine să fii hoț, chiar fiind copil de general și medic pe deasupra. O narațiune care spune că elitele conducătoare trebuie să fure, că ești mai deștept și mai frumos dacă ai mai mulți bani negri în conturi în insulele Cayman. O narațiune care spune că nu trebuie să faci nimic pentru cei mulți, pentru că sunt mulți și proști și pot fi manipulați. E o narațiune care își are rădăcinile în comunism, pe vremea când statul ne era inamic și era cumva onorabil să șubrezești statul inamic furându-l. În fond și Ceaușescu ne fura pe noi, nu? Și ne obliga la niște privațiuni pe care nu le doream și să trăim o narațiune pe care nu o înghițeam. Atunci, în comunism, unii oameni priveau furtul de la stat aproape ca pe o mișcare de gherilă. Apoi, acei descurcăreți care reușeau să facă bani negri și în comunism și alții ca ei au ajuns în paradisul fiscal al anilor 90, și, după câteva luni confuze, s-au regăsit, s-au coagulat pe baza afinităților și dorințelor lor și, în mod surprinzător, au reușit să confiște cam toată puterea politică și administrativă. Au perpetuat astfel instituția statului inamic, într-un fel mai pervers și parcă mai elaborat. Cu această pecingine trebuie să luptăm azi.
Ne gândim demult și mult în M10 cum să desfacem această lume cu ramificații atât de mari și adânci, încât urnirea ei din instituțiile statului în care s-a instalat va declanșa multe cutremure. Căderea unui cap, fie el și atât de mare ca al lui Sorin Oprescu, nu va schimba prea multe. Poate doar direcția în care se duc șpăgile. Așa că, pentru binele nostru, trebuie să schimbăm narațiunea. Narațiunea politică, narațiunea instituțională. Povestea în care trăim. Și nu numai noi, cei care ne-am afiliat politic în M10. Îi așteptăm să ni se alăture pe toți cei ce s-au lovit de corupție, birocrație, indiferență, mediocritate, pe toți cei care se simt umiliți în relația cu statul.
Vrem să înlocuim narațiunea lumii lui Sorin Oprescu cu una în care domină alte valori, în care transparența deciziilor, administrarea eficientă a bugetului, folosirea banilor pentru binele locuitorilor Bucureștilor, nu doar pentru un număr limitat de persoane, să devină o realitate, nu doar un coșmar sau un vis care ne frustrează mereu, pentru că pare de neîmplinit.
Da, în sfârșit, noaptea cade peste fiul generalului și sperăm că, odată cu el, odată cu ”ei”, peste o lume care ne-a adus numai dezamăgire și suferință. După o tinerețe glorioasă, în care putea să aleagă o carieră curată, o carieră care să însemne ceva, se pare că ales o bătrînețe urâtă, lipsită de cinste și demnitate. Noaptea se așterne peste fiul generalului, fostul medic și primarul Sorin Oprescu. Poate, pentru noi, vine în sfârșit dimineața.
http://www.ziare.com/sorin-oprescu/arestat/noaptea-fiului-generalului-sansa-diminetii-bucurestenilor-1382431