Nu avem un cod de conduită obligatoriu pentru înalții demnitari. Trebuie să existe cel puțin o interdicție de 3 ani pentru a ocupa funcții în industriile de care s-au ocupat și pentru care au luat decizii în timpul mandatului în Comisia Europeană.
Am spus acest lucru, în urmă cu puțin timp, la dezbaterea despre conflictele de interese care are loc în Parlamentul European. Declarația mea a fost următoarea:
Fostul comisar pe Concurență, Neelie Kroes, a fost, în timpul mandatului său, director al unei firme care avea sediul într-un paradis fiscal, fără ca această poziție să apară vreodată în declarația sa de interese.
Fostul președinte al Comisiei Europene, domnul Barroso, a acceptat o poziție pentru Goldman Sachs, una dintre băncile care au contribuit major la criza financiară. Exemplele sunt multe.
Cum explicăm asta cetățenilor europeni? Unde este limita? Acești oameni folosesc relațiile pe care le-au creat în timpul mandatului și informațiile pe care le au în timpul mandatului, uneori confidențiale.
Se pune întrebarea: când s-au creat aceste legături între înalții funcționari europeni și industriile în care apoi sunt angajați? Mie mi se pare evident că s-au creat în timpul mandatelor lor.
Nu avem un cod de conduită obligatoriu pentru înalții demnitari. Trebuie să existe cel puțin o interdicție de 3 ani pentru a ocupa funcții în industriile de care s-au ocupat și pentru care au luat decizii în timpul mandatului în Comisia Europeană. Astăzi termenul este de 18 luni și nu are nicio sancțiune.
Ne trebuie sancțiuni. Dacă nu au etică, ne trebuie sancțiuni. Și sancțiunea nu poate fi decât eliminarea pensiei sau micșorarea pensiei.
