Am acordat un interviu Revistei 22. Am vorbit despre intentia USL de a initia in Parlamentul European o rezolutie impotriva Romaniei, despre protestele din strada, remaniere, greselile presedintelui, lipsa de apetenta la dialog a USL, aplicarea Codului etic, reforma partidelor si aparitia unui nou partid. Mai jos, interviul:
PDL ar trebui să se schimbe radical
Cum vedeţi declaraţiile făcute de USL în Parlamentul European şi intenţiile lor pe mai departe?
Ascultându-i recent pe parlamentarul european Rovana Plumb şi pe Victor Ponta, m-am îngrozit, în sensul că eu constat că intenţia USL, a PSD cel puţin, este să preia puterea prin izolarea politică şi economică a ţării, ceea ce, evident, are impact pe pieţele financiare europene, într-o perioadă de criză economică. Pot fi descurajaţi investitorii şi influenţate negativ agenţiile de rating. Declaraţia exactă am văzut-o cu toţii. Ea se referă la iniţierea de către PSD-USL în PE a unei proceduri de sancţionare a României, o rezoluţie împotriva României – şi citez din declaraţiile d-nei Rovana Plumb – care ar consta în suspendarea fondurilor pentru România şi retragerea dreptului de vot în Consiliu. Asta înseamnă pierderea acelor beneficii pe care le avem fiind membri ai Uniunii: fondurile şi participarea la decizii.
Dar există un risc real ca să se activeze acel articol 7 despre care vorbeau Rovana Plumb şi Victor Ponta?
Este doar o încercare de a păcăli oamenii. Nu văd niciun risc. Asta este bine pentru România. Însă simplele declaraţii fac rău în această perioadă de criză economică. Articolul 7 prevede ca, la cererea Parlamentului European sau a Comisiei sau a două treimi din statele membre ale UE, Consiliul, cu o anume majoritate mare, poate decide sancţiuni împotriva unui stat sau suspendarea dreptului de vot pentru o anumită perioadă, dacă se încalcă articolul 2, acesta referindu-se la valorile democratice – statul de drept, egalitatea în drepturi, respectul faţă de minorităţi şi componentele democraţiei. Asta nu s-a cerut nici în cazul Ungariei. Apropo de faptul că se încearcă să se facă o comparaţie, total falsă, cu Ungaria. Până în acest moment, nu s-a cerut activarea acelui articol în cazul Ungariei şi nu am auzit nici de un alt exemplu de stat membru faţă de care să se aplice acest articol.
| Greşelile preşeditelui |
|---|
| Intervenţia lui Traian Băsescu la televiziune, în timp ce în studio se afla doctorul Arafat, a fost greşită şi ca atitudine, şi de conţinut. Apreciez că a fost greşită şi m-a surprins foarte tare şi declaraţia referitoare la DNA şi la carierele politicienilor. Însă evaluez oamenii pe ansamblu, pe tot ce au făcut, şi la fel fac şi în cazul preşedintelui, astfel încât am în continuare încredere că va găsi soluţii la această situaţie. |
Se justifică această alipire a României de Ungaria? Sunt valabile aceste similitudini pe care USL, PSD le-a făcut?
Nu este nicio justificare pentru alipire. În Ungaria, Comisia Europeană a declanşat o procedură de infringement, adică şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la anumite legi şi a pus întrebări de clarificare Ungariei. Procedura de infringement se poate termina cu sancţionări. Suntem în mijlocul acestei proceduri. Nu e cazul României. În al doilea rând, care sunt chestiunile care au preocupat Comisia în cazul Ungariei? În primul rând, independenţa Băncii Naţionale – nu e cazul României. Apoi independenţa justiţiei, prin reducerea vârstei de pensionare a judecătorilor – nu e cazul României. Independenţa unei agenţii de protecţia datelor – nu e cazul României. Şi o nouă Lege a presei – nu e cazul României. Deci nimic, absolut nimic din procedura şi faptele din Ungaria nu au vreo legătură cu România. Încercarea de a alătura cele două ţări este făcută doar pentru a înşela populaţia, pentru a induce o explicaţie pentru demersurile USL.
Analizând câteva dintre acuzele aduse de Victor Ponta, mă refer la frecvenţa asumărilor de răspunderi, la comasarea alegerilor etc., credeţi că pot fi etichetate drept derapaje de la o linie democratică normală?
Eu nu le-aş numi derapaje de la democraţie, dar sigur că s-ar putea să fi fost prea multe asumări, poate că era mai bine să fie dezbatere parlamentară, şi nu asumare de răspundere. Nu vreau să apăr guvernul pe această chestiune. Dar vreau să mai spun ceva, din propria mea experienţă în parlament şi uitându-mă ani de zile la declaraţiile opoziţiei. De regulă, parlamentarii opoziţiei spun: votaţi-vă legea, că sunteţi la putere. Şi fie pleacă din sală, fie nu votează, fie votează împotrivă. În ideea că numai cei de la putere trebuie să voteze legile, iar cei din opoziţie n-au nicio obligaţie, lucru care duce la astfel de situaţii. Repet, nu vreau să justific şi să apăr. Până la urmă, trebuie tot timpul să chemi la dialog, asta e esenţa democraţiei. Înţeleg că logica lor e că dacă sunt în opoziţie nu trebuie să facă nimic, decât să spună „nu“. Îmi amintesc că, atunci când eram ministru, PSD a votat tot timpul împotrivă, de exemplu, împotriva declaraţiilor de avere sau a altor legi de mare interes pentru ţară, numai din acest motiv, că este în opoziţie. Toată clasa politică trebuie să se schimbe şi are de învăţat că trebuie să lucreze împreună.
Cum vedeţi evoluţia manifestaţiilor în stradă?
Am şi făcut o listă cu revendicările auzite cel mai des. Sunt extrem de diverse. În unele mă regăsesc, cum sunt cele anticorupţie, cele cu reforma clasei politice, asta cer şi eu din 2005, cea privind Roşia Montană sau trasparenta repartizare şi folosire a banului public. Sigur, cu altele nu. Eu cred că guvernul trebuie să dea răspunsul, nu partidul, la aceste chestiuni punctuale şi, acolo unde consideră că manifestanţii au dreptate şi pot lua decizii, să ia decizii.
| USL nu vrea dialog |
|---|
| Un compromis înseamnă ca ambele părţi să cedeze. E complicat dialogul în aceste condiţii, cu poziţii radicale, în care USL nu vrea să se clintească din a cere demisia, a preşedintelui, a guvernului. Asta cere încontinuu de doi ani. Ca să fie o discuţie trebuie să fie două părţi şi nu poţi să-i ceri celuilalt să-şi taie capul, pentru că după aia nu mai există negocieri. Deci nu mi se pare că USL vrea negocieri adevărate. |
Care sunt soluţiile de ieşire din această situaţie?
Aşezarea la masă şi discuţiile. Sunt posibile mai multe scenarii, toate clare. Fie schimbarea unor membri din guvern, o remaniere, fie schimbarea întregului guvern, fie neschimbarea guvernului. Să vedem ce decide şi Curtea Constituţională în legătură cu comasarea
alegerilor. Sunt mai multe variante care trebuie discutate. De asta s-a şi acceptat sesiunea extraordinară.
Care ar fi compromisurile pe care ar trebui să le facă ambele părţi, USL şi PDL la pachet cu guvernul?
Un compromis înseamnă ca ambele părţi să cedeze pe undeva. Nu pot să fac recomandări, pentru asta e nevoie de două parţi ale dialogului. PDL s-a arătat dispus la acest dialog, dar văd că USL, de fapt, cere moartea partenerului de discuţie, adică spune: vă daţi demisia sau nu discutăm deloc. E complicat dialogul în aceste condiţii, cu poziţii din acestea radicale, în care USL nu vrea să se clintească din a cere demisia, a preşedintelui, a guvernului. De fapt, asta cere încontinuu de doi ani de zile. Ca să fie o discuţie trebuie să fie două părţi şi nu poţi să-i ceri celuilalt să-şi taie capul, pentru că după aia nu mai există negocieri. Deci nu mi se pare că USL vrea negocieri adevărate.
Vi se par fezabile, chiar şi din punct de vedere strict al legii, al Constituţiei, aceste solicitări ale USL de demisie a preşedintelui şi de alegeri anticipate?
Cele două revendicări, cuplate, demisia preşedintelui şi alegeri parlamentare anticipate, sunt împotriva Constituţiei României. Mă aştept de la politicieni, că nu mă aştept de la oamenii de pe stradă, să ştie Constituţia. Ca atare, e cu atât mai grav gestul lor, pentru că mint. Să ne gândim cum s-ar întâmpla lucrurile. Dacă preşedintele îşi dă demisia, automat, potrivit Constituţiei, vine un preşedinte interimar, oricine ar fi el. Potrivit articolului 89 din Constituţie, preşedintele interimar nu poate dizolva parlamentul şi nu putem avea alegeri parlamentare anticipate. Constituţia e foarte clară, aici nu e loc de interpretare. Preşedintele interimar are mai puţine puteri decât preşedintele plin şi una dintre puterile pe care nu le are este că nu poate dizolva parlamentul.
Opoziţia a ameninţat că îşi va da demisia din parlament dacă puterea nu acceptă condiţiile ei.
Este absolut ridicol şi vreau să vă spun că ori n-au citit Constituţia, deşi mi-e greu să cred, ori iarăşi fac propagandă mincinoasă. Dacă îşi dau demisia din parlament, chiar şi dacă şi-o dau toţi, se organizează alegeri în acele circumscripţii de unde şi-au dat demisia parlamentarii şi numai până la sfârşitul acestui mandat, adică pentru restul de mandat. Deci, nu înseamnă nimic, e o prostie. Ca să nu mai spun de batjocura faţă de oameni, să-i pui pe drumuri şi să cheltuieşti bani publici, ca să alegi pe cineva pentru o lună sau două.
Apropo de acest dialog al PDL, cel puţin până în momentul de faţă, la nivelul societăţii civile, pare a se contura a fi un eşec.
Din informaţiile mele, premierul Boc se va întâlni cu organizaţiile neguvernamentale mari, cele care au refuzat întâlnirea anterioară cu domnul Baconschi, şi va discuta exact pe cerinţele lor. Ştiu asta pentru că am fost invitată să particip la această întâlnire, numai că, având în vedere că voi fi la locul meu de muncă, la Bruxelles, săptămâna viitoare, n-am să pot participa. Însă premierul a ţinut cont de refuzul unor organizaţii neguvernamentale de a se întâlni cu ministrul de Externe şi atunci a preluat el acest dialog.
| Sancţionarea în PE |
|---|
| Ascultându-i pe Rovana Plumb şi pe Victor Ponta, m-am îngrozit, în sensul că eu constat că intenţia USL, a PDS cel puţin, este să preia puterea prin izolarea politică şi economică a ţării. Deci nimic, absolut nimic din procedura şi faptele din Ungaria nu au vreo legătură cu România. Încercarea de a alătura cele două ţări este făcută doar pentru a înşela populaţia, pentru a induce o explicaţie pentru demersurile USL. |
Dar acea listă de revendicări vizează probleme legate de corupţie, legate de tehnica legislativă, de licitaţii. Credeţi că este posibilă în mod real satisfacerea acestor revendicări?
În opinia mea, multe dintre aceste revendicări trebuie acceptate. Sunt cerute de mulţi ani şi sunt probleme ale societăţii româneşti. Voi da câteva exemple. Corupţia şi ineficienţa în general a administraţiei, inclusiv în sistemul sanitar, ineficienţa gestionării fondurilor publice sau problema cu fondurile europene. Da, aşa este. Abuzurile împotriva mediului înconjurător, tăierile ilegale de păduri, vânătoarea în arii protejate, împotriva cărora protestează organizaţii de mediu. Sigur că da. Referitor la proiectul de la Roşia Montană, am spus de atâtea ori că sunt împotriva acestui proiect şi sunt pentru transformarea zonei într-o zonă protejată UNESCO şi dezvoltarea arhitecturală a zonei. Apoi, aplicarea legilor transparenţei. Sigur că da. Pentru că blocarea accesului publicului la luarea deciziilor este evidentă. Sigur că trebuie să faci consultări şi, când îţi asumi răspunderea, poţi să stai o lună, două, trei să faci consultări cu toată lumea pe proiectele de legi. Lista e lungă. Multe sunt probleme endemice cu care sunt de acord şi care aş vrea foarte mult să fie rezolvate prin măsuri concrete.
Credeţi că s-ar impune o remaniere în acest moment?
E una dintre soluţiile posibile. Eu, personal, cred că de mult s-ar fi impus o remaniere.
În mediul virtual, dar şi la manifestaţii, se conturează respingerea şi a USL, şi a PDL în aceeaşi măsură. Credeţi că se poate contura o alternativă la actualele forţe politice? Este momentul oportun pentru aşa ceva?
Eu văd două variante aici. Fie unul dintre partidele existente să se schimbe rapid, foarte vizibil şi foarte clar. Fie să apară o formaţiune nouă. Este evident că mesajul oamenilor este: toţi aţi furat, toţi sunteţi la fel, îl auzim de mult timp pentru că toate partidele au fost la guvernare şi n-are lumea de ce să creadă că se va comporta diferit PSD de cum s-a comportat în Guvernul Năstase, sau PNL în timpul Guvernului Tăriceanu.
Credeţi că e posibil să apară o forţă politică nouă?
Văd diverse încercări pe scena politică, unele mai avansate, altele mai la început, de apariţie a unor noi formaţiuni. Nu ştiu cum vor evolua şi cu ce mesaje vor veni către oameni şi dacă chiar vor fi serioase şi vor răspunde la aşteptările oamenilor. Teoretic, asta este soluţia la reforma clasei politice: ca ceva din ce există să se schimbe radical sau să apară ceva nou.
Şi credeţi că PDL ar putea să se schimbe radical?
Am spus-o mai de mult. E necesar să se cureţe partidul de cei care au încălcat legea sau încalcă legea sau există dubii că fac licitaţii incorecte sau de cei care nu sunt profesionişti, pentru că şi aceştia fac foarte mult rău – vorbim de clientela politică, nu?
Ce s-a ales de operaţiunea de verificare şi îndepărtare din partid a unor persoane certate cu integritatea, pe care aţi anunţat-o acum câteva luni?
Aţi văzut că cei care au fost arestaţi au fost excluşi din partid. Am trimis la Comisia de etică lista celor care au fost trimişi în judecată, care la rândul ei a cerut date despre fiecare. De asemenea, după audierile unor şefi de agenţii sau secretari de stat, eu personal am făcut câteva propuneri către premier. Vreau să vă spun că deja două persoane din acele propuneri au dispărut. Unul dintre ei era d-l Budulan, directorul de la Nuclearelectrica, care tocmai pe această chestiune, cu angajare de rude, soţie, fiică, şi-a dat demisia. Şi altă persoană pentru care făcusem această propunere este d-l Piteiu, de la Romgaz Mediaş.
A greşit Traian Băsescu în chestiunea cu Legea sănătaţii şi Arafat?
Intervenţia lui Traian Băsescu la televiziune, în direct, în timp ce în studio se afla doctorul Arafat a fost greşită, în opinia mea, şi ca atitudine, şi de conţinut. De asemenea, apreciez că a fost greşită şi m-a surprins foarte tare şi declaraţia referitoare la Direcţia Naţională Anticorupţie şi la carierele politicienilor. Însă evaluez oamenii pe ansamblu, pe tot ce au făcut, şi la fel fac şi în cazul preşedintelui, astfel încât am în continuare încredere că va găsi soluţii la această situaţie.
| Schimbarea PDL |
|---|
| PDL ar trebui să se schimbe radical. E necesar să se cureţe partidul de cei care au încălcat legea sau încalcă legea sau există dubii că fac licitaţii incorecte sau de cei care nu sunt profesionişti, pentru că şi aceştia fac foarte mult rău, vorbim de clientela politică, nu? De asta insist pe curăţare. Nu sunt toţi aşa, dar deja sunt atâtea situaţii, încât este evident că reţeaua transpartinică a corupţiei include şi persoane din PDL. |
Unde a greşit PDL?
Cred că principala greşeală este faptul că a început ca fiind un altfel de partid, prin comparaţie cu PSD, inclusiv în domeniul corupţiei, şi a ajuns să fie perceput la fel cu celelalte partide din punctul de vedere al corupţiei. Şi aici aduce o mare dezamăgire oamenilor. Când crede cineva în tine, mai ales dintr-un motiv de integritate, şi are speranţe, dar vede că în mare parte sau în totalitate eşti la fel cu alţii, sigur că pierzi. De asta insist pe curăţare. Eu nu vreau să spun că aşa sunt toţi, dar deja sunt atâtea situaţii, încât este evident că reţeaua transpartinică a corupţiei include şi persoane din PDL. O diferenţă majoră însă faţă de alte partide este atitudinea faţă de justiţie, atunci când justiţia cercetează, anchetează, arestează, condamnă membri PDL, ceea ce n-am mai văzut până acum. Adică să nu uităm că, în timp ce vorbim, primarul Clujului şi un apropiat al premierului sunt la închisoare. Asta este o diferenţă pe care aş vrea să o vadă oamenii. Chiar mă îngrijorează, dacă discutăm despre acest domeniu, foarte tare afirmaţiile făcute de Victor Ponta, care ameninţă că va băga la puşcărie toată opoziţia, pentru că la asta se pricepe. Mie o astfel de afirmaţie îmi spune că va influenţa justiţia, ca pe unii să-i bage la puşcărie şi pe alţii nu, că nu o va lăsa liberă şi cine e vinovat să fie anchetat, aşa cum se întâmplă acum.
V-aţi duce în Piaţa Universităţii?
În acest moment aş respecta cerinţa oamenilor să nu vină politicieni pe acolo. Dar aş vrea să mai spun o dată că aceste demonstraţii şi faptul că oamenii ies în stradă, vorbesc de cei care ies în stradă nepuşi de nimeni, ci din propria lor voinţă, indiferent de ce cerinţă au, arată că suntem un popor viu şi e foarte bine că ne spunem păsurile şi nevoile. Chiar dacă eu nu sunt de acord cu toate, sau ei cu mine sau ei între ei. Dar e bine să facem acest exerciţiu al exprimării publice.
aveti dreptate ,mai ales ca acest partid a platit acum foarte scump pentru toate partidele care apelat la populiseme si pomeni electorale ignorand interesul national .sunt feRm convins ca dupa aceste convulsii sociale (premeditat asmutite de media otravita) ,pdl va trece printr un puternic proces de PURIFICARE ,DE ASANARE MORALA !!
Stimata Doamna,
In calitate de simplu om, va consider un exemplu de verticalitate si moralitate pentru noi, astia plictisiti de o clasa politica corupta, copie la indigo indiferent de coloratura politica. Va rugam sa va ganditi serios in a candida la Presidentia Romaniei. Mesaje clare aveti, trecut curat aveti, inteligenta si prezenta de caracter, recunoastere in institutii europene aveti si sprijinul intelectualilor romani e al Dumneavoastra.
Perfect adevarat , am spus si eu asta de nenumarate ori si aici si pe diferite site-uri si prietenilor mei. In altcineva populatia Romaniei nu are incredere decat in dv. de aceea v-am sugerat sa va faceti propiul partid !!!!!! Partidul Anti-Coruptie ! (PAC)
Pacat ca este atata manipulare in massmedia, din punctul meu de vedere ati fost unul dintre cei mai buni ministri ai romaniei, daca nu va mazileau astia si ramaneati la conducerea ministerului de justitie poate altfel aratau astazi instantele
Basescu a mai gresit si aseara la investirea noului minstru de externe cand a atacat sefii opozitiei in termeni inimaginabili de la un sef de stat. A vrut sa faca o diversiune si sa indrepte atentia de la problemele actuale la intr-adevar niste probleme mizerabile intamlate de mult dar care in actualul context nu isi au locul.
Guvernul a mai gresit si cand si-a asumat raspunderea pe comasarea alegerilor care azi a fost respinsa de Curte.
Parerea mea este ca guvernul a gresit pentru toate asumarile.
Sincer, nu vad de acest guvern sa mai continue.
as vrea sa vad in toata clasa politica MONICA MACOVEI si TRAIAN BASESCU,perfect si de acord cu dvs.in privinta presedintelui ca va gasi solutia si la aceasta problema.
Excelenta pozitia dvs. Ma regasesc aproape integral in opiniile pe care le exprimati. Desi Basescu a facut multe lucruri bune, a gresit fundamental de cateva ori, mai ales in privinta proiectului Rosia Montana, alierea cu fripturisti si oportunisti, aroganta si atitudinea fata de doctorul Arafat, un om incoruptibil. Singura chestiune care ma mai tine atent la acest partid sunteti dvs si ceilalti intelectuali noi din partid care veniti din societatea civila, singurii care mai aveti legatura cu cerintele poporului. Singura sansa ca PDL sa supravietuiasca si sa nu aiba soarta PNTCD-ului (alt partid construit pe integritate, de data aceasta a d-lui Coposu) este sa se plieze pe revendicarile din piata, nu pe cele privind salarii, pensii si privilegii, ci mai ales pe cele care le-ati evidentiat in acest articol, privind transparenta, integritateal, demnitatea. Oamenii sunt de acord ca e criza si pot intelege si pune umarul la salvarea tarii, dar nu vor sa vada pe unii cum se imbogatesc si fura pe spinarea celor care suporta criza
Eu aş avea rezerve faţă de aparenţe şi aş aştepta un raport de investigaţie asuprui Arafat înainte de a ma pronunţa în direcţia sa. De ce oare a fost un palestinian, nu un englez sau un neamţ şi d e unde atâta vehementa a lui şi a PSD vizavi de unul din domeniile cu cele mai mari scurgeri de bani.
o analiza lucida si de bun simt in care se regasesc multi oameni care isi doresc normalitate. asa cum spunea cineva mai sus, va rugam sa luati in considerare posibilitatea de a candida la presedintie.
PIAŢA UNIVERSITĂŢII – O LUME MAI UMANĂ
„Hey you! Out there in the cold/Getting lonely, getting old, can you feel me?”
Piata Universitatii 2012 a reprezentat pentru mine o sfâşietoare criză de conştiinţă. Nu ştiam ce să fac: să mă duc sau nu? Iniţial, nu mă gândisem să particip, deşi semnasem petiţia online pro-Arafat, „Spuneţi NU desfiinţării serviciului public de urgenţă” şi am fost uimită de capacitatea de mobilizare via internet şi de cea de protest spontan şi rapid în România de astăzi.
Nu făceam parte dintre nemulţumiţii muritori de foame, nu credeam că în România e dictatură (şi nu cred nici acum), eram chiar relativ mulţumită că avem o situaţie economică stabilă în vremuri de criză, apreciată şi extern, cel puţin în Europa. Cu toate acestea, începând din a opta zi de proteste, Piaţa Universităţii a devenit pentru mine parte a ritualului cotidian de care nu mă mai pot dispensa.
Credeam că am o conştiinţă civică destul de dezvoltată şi exersată cel puţin prin vot. Consider că mijlocul esenţial prin care putem să suţinem democraţia (ca cetăţeni) este exercitarea dreptului de vot. În fond, democraţia nu se poate lipsi de partide, parlament, alegeri şi, totodată, de votul nostru (mai mult sau mai puţin responsabil).
Merg la vot de aproape 16 ani şi nu am lipsit niciodată: m-am învoit de la serviciu, în timpul programului, ca să votez, mi-am interupt vacanţele la munte pentru a-mi exercita dreptul de vot, am stat la cozi nesfârşite pentru a pune o ştampiluţă şi buletinul de vot în urnă etc. În 1996 am votat “pentru schimbare”, contribuind la debarcarea PDSR-ului neocomunist (fost FSN, actual PSD) şi la venirea la putere a CDR (Convenţia Democrată din care făceau parte PNL, PNŢCD şi PD). Participasem încă din liceu la manifestaţiile organizate de CDR, deşi nu avusesem şansa să merg în Piaţa Universităţii din anii ’90 (aveam doar 14 ani!). Mi-am făcut iluzii atunci că, în sfârşit, societatea românească se democratiza, se liberaliza, trecea la un capitalism autentic şi-şi putea împlini aspiraţiile identitare euroatlantice. Poate că asta s-a întâmplat, totuşi, într-o anumită măsură, dar guvernarea CDR a fost destul de neprofesionistă, CDR s-a decredibilizat, iar PNŢCD chiar a dispărut de pe scena politică parlamentară.
În ciuda deziluziilor, nu am cedat, am continuat să merg la vot. Mai mult, am hotărât să mă implic direct în politică în timpul studenţiei, am fost membră pentru un an-doi în PNL şi am participat la acţiunile partidului, dar am fost relativ dezamăgită de stilul de a face politică în România, în special de aroganţă, favoritisme şi clientelism. Am votat totuşi cu PNL. Mai târziu, când PNL s-a aliat cu nereformatul PSD (cu eternii săi “baronii” şi în care Iliescu rămăsese preşedintele de onoare, deşi avea mâinile mânjite de sângele Revoluţiei şi al mineriadelor), m-am reorientat către PD (ulterior PDL), către care se îndrepta şi susţinerea societăţii civile, a intelectualilor şi a oamenilor de cultură (cel puţin din spectrul de dreapta).
Nu eram foarte mulţumită de PDL şi de Băsescu, dar i-am ales în 2008 şi 2009, pe principiul răului mai mic, cum se obişnuieşte în România. Am trecut cu vederea derapajele şi ieşirile lui Băsescu şi am apreciat unele lucruri precum condamnarea comunismului, demersurile diplomatice din Republica Moldova, iniţiativele contra corupţiei – ex. activitatea DNA, cu plusuri şi minusuri, aşa cum era. M-a bucurat şi faptul că România a reuşit să obţină o poziţie stabilă în timpul crizei (situându-se mai bine ca alte ţări europene). Oricum, chiar Ministrul de Finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, a devenit „Ministrul Anului” în Europa, lucru de bun augur. Imaginea României pe plan extern a fost şi ea una mai curând pozitivă în ultimul timp.
Atunci ce s-a întâmplat? Cum am ajuns în Piaţă? După câteva nopţi de insomnie, am realizat câteva lucruri. Mai întâi, cred că România avea nevoie de proteste, nu se mai auziseră de mult la asemenea scală (şi, în principiu, netrucate), parcă întregul spaţiu public fusese confiscat de media şi de politicieni, iar cetăţenii se criogenaseră.
Apoi, în România există atât de multă sărăcie şi mizerie, atâţia oameni care se zbat la limita supravieţuirii, atâţia oameni pe care nu-i băga nimeni în seamă (decât, eventual, în timpul campaniei electorale), atâţia oameni sistematic ignoraţi, trataţi fără un minim respect. Nu s-au făcut eforturi de comunicare cu publicul, măsurile s-au impus prin ordonanţe de urgenţă nedezbătute public, nu a existat transparenţă, ci doar un zid uriaş între politicieni şi publicul larg. M-am simţit datoare să încerc să fac şi eu o breşă în acest zid, vorba celor de la Pink Floyd, pentru a nu mai fi „just another brick in the wall”. Nu trebuie să rămânem cărămizi inerte în zid, imobilizate de obiceiuri, ritualuri şi mentalităţi, ci trebuie să (re)devenim oameni.
Nu am simţit doar o solidaritate cu aceşti oameni care se zbat în mizerie, ci şi cu cei care îşi doresc realmente reformarea clasei politice: o clasă politică mai curată şi mai profesionistă. Demisia lui Băsescu şi alegerile anticipate, din păcate, nu pot aduce mare lucru, realist vorbind, pe scena politică, pentru că nu există timp şi resurse suficiente care să ducă la coagularea unei forţe politice puternice, noi, curate, profesioniste şi, totodată, democratice şi proeuropene. Mi-e tare teamă că tot partidele din opoziţie (USL – „aceeaşi mizerie” şi Partidul Poporului – o mizerie încă şi mai mare, populistă, senzaţionalistă, uneori cu veleităţi extremiste) ar putea profita şi ar confisca astfel mişcarea autentică din Piaţă. Mi-a plăcut că piaţa i-a repudiat pe aşa-zişii „revoluţionari”: Ludovic Orban (PNL), „Che” Mazăre (PSD), reprezentanţii Partidului Poporului, dar mă tem că până la urmă tot partidele lor vor capitaliza nemulţumirile şi le vor converti în voturi.
Mai curând aş vedea Monarhia constituţională ca soluţie parţială pentru problema Băsescu/Constantinescu/Iliescu, având în vedere că monarhia a jucat un rol extraordinar de important nu doar în echilibrul politic şi stabilitatea internă şi internaţională, dar şi în crearea României moderne, democratice, liberale şi europene. Dar acest lucru nu rezolvă problema partidelor care au nevoie de o reformă internă foarte serioasă şi de competitori noi pe piaţa electorală. Eu una îmi doresc ca cei noi să nu fie doar „curaţi”, dar şi autentic democraţi şi pro-europeni, cu atât mai mult cu cât este nevoie de şi mai multă solidaritate în Europa în contextul crizei. Aş vrea ca „2012 – sfârşitul lumii voastre” să aducă o forţă constructivă şi responsabilă pe plan politic, nu anarhie, populism sau extremism.
Am avut, totodată, o reacţie puternică la adresa lipsei de respect faţă de oameni a unor reprezentanţi PDL: „viermi”, „ciumpalaci”, „mahala violentă şi ineptă”, iar cei din Piaţă şi-au însuşit aceste apelative creativ şi cu mândrie – ca pe vremuri titlul de „golan” (ex. „Un ciumpalac din mahalaua violentă şi ineptă spune: „Vox populi/Vox dei”, „vierme profesor”, „ciumpalac doctor” etc.). Toate denotă, pe de o parte, aroganţă, ignoranţă, alienare din partea clasei politice conducătoare, dar, pe de altă parte, arată că oamenii nu mai acceptă orice, sunt conştienţi de demnitatea lor şi sunt capabili să reacţioneze şi să protesteze. Mai mult ca orice îmi doresc o lume umană.
M-a impresionat şi felul în care protestatarii se luptau cu frigul şi cu indiferenţa în Piaţă de dimineaţa până noaptea, zi de zi. M-am gândit să fac şi eu un efort minimal (câteva ore zilnic) pentru a-i susţine, chiar dacă nu eram de acord cu toate mesajele de acolo.
Mulţimea din Piaţa Universităţii e pestriţă: pensionari bolnavi şi înfometaţi, studenţi cu perspective incerte de viitor, angajaţi la stat cu salarii mici şi şanse de disponibilizare, angajaţi din mediul privat exploataţi şi cu joburi nesigure, foşti revoluţionari din 1989, reprezentanţi ai ONG-urilor, ultraşi (dar aceştia, din fericire, minoritari). Sper din tot sufletul ca ultraşii să nu mai deturneze protestele (în general paşnice). Există două aspecte cheie: sărăcia extremă şi ideea de reformă a clasei politice corupte, lucruri care au ieşit în relief şi la sondajul recent al Grupului de Studii Socio Comportamentale Avangarde. Clasa politică în ansamblul ei şi, în special, cei de la guvernare sunt blamaţi pentru sărăcie şi corupţie. Asta nu înseamnă că nu se manifestă o unitate în diversitate în ce priveşte revendicările: protestatarii cer cel mai frecvent, aproape la unison, demisia lui Băsescu, a guvernului şi alegeri anticipate. Nu trebuie să uităm că situaţia, cel puţin în ce priveşte sărăcia şi insecuritatea joburilor, este generată şi de măsurile anti-criză care au avut loc în toată Europa, dar cred că măsurile dure ar fi meritat o dezbatere publică mai largă şi o comunicare mai bună, nu doar o aplicare forţată, fără niciun fel de explicaţii.
Mesajele sunt şi ele eterogene: de la cele legate de corupţie (ex. „Vă rugăm să ne scuzaţi/Nu producem cât furaţi”, „Piticu’ şi chioru’/Au furat poporul”, „Du-te după mă-ta / Şi adu-ne flota!”, „Jandarmeria / Apără hoţia”) şi decredibilizarea clasei politice („PDL şi USL/ Aceeaşi mizerie”, „PDL şi USL / Fură prin rotaţie”, „Pierdut clasă politică/O declar nulă”, „Baie de mulţime / Dacă te mai ţine!”, „Roberta să ne numere!”, „2012 – sfârşitul lumii voastre” etc.) la cele ecologiste (ex. „Roşia Montana/Nu e de pomană”), monarhiste („Marinare, ce mai stai? / Vine Regele Mihai!”, „Monarhia / Salvează România!”), demisie la modul general („Jos Băsescu!”, „Demisia”, „Ieşi afară/Javră ordinară!”, „Nu vă fie frică / Şi Băsescu pică”), vechiul slogan al Pieţei Universităţii din anii ’90 („Noi de-aicea nu plecăm / Nu plecăm acasă / Până nu vom câştiga / Libertatea noastră”), soluţii (democratice) de detensionare („Nu vrem comasate/ Vrem anticipate!”), trezirea conştiinţei civice („România, trezeşte-te!”, „Ieşi din casă / Dacă îţi pasă!”, „Vierme şi ciumpalac paşnic”, „Cinste lor, cinste lor / Cinste ciumpalacilor!”). Nu cred că în Râmânia e dictatură (deci, n-am strigat, „Jos dictatorul!”, mi se pare deplasat şi inoportun) şi nu mă solidarizez cu mesaje anti-sistem anarhice ori anti-europene (am văzut doar cazuri izolate). M-au trecut frisoanele şi când am auzit sloganul de stânga „România nu e de vânzare”… mai auzisem ceva asemănător pe vremea lui Iliescu, în ’90: „Nu ne vindem ţara”, asociat „inspirat” cu „Moarte intelectualilor” şi „Noi muncim / Nu gândim”.
Mesajele mele, cel puţin pe pancarte, au fost următoarele: „NU anarhie, NU populism, NU extremism / DA clasă politică reformată, mai profesionistă, mai curată”, „Un vierme din mahalaua ineptă te roagă: / Audiatur et altera pars”, „Flacăra violet / S-o aruncăm la closet”, „Ţara nu o scufunda / Nu-i Costa Concordia”, „Forţa e cu noi”, „Ciumpalac „plătit” / Cu ger, gripă şi indiferenţă”.
În ce-l priveşte pe Alexandru Gheorghe, protestatarul din armată, nu-mi place orientarea lui mai curând extremistă de dreapta (ex. legionari, Antonescu, Noua Dreapta), dar, dacă a fost sincer şi nu e şi el un „cal troian”, a facut realmente un gest de curaj, exprimându-şi poziţia liber, in ciuda regulamentelor. Orice om, indiferent de functie, trebuie să-şi poată exercita dreptul de a gândi independent şi de a protesta. Dacă regulile ajung mai importante decât oamenii, se poate vorbi de reificare şi de alienare. Niciodată regulile nu trebuie să fie mai presus de oameni.
În concluzie, sper ca aceste proteste să însemne cel puţin (re)trezirea conştiinţei civice, indiferent dacă vor fi demisii sau alegeri anticipate. Mai mult decât demisiile sau alegerile anticipate, mi-aş dori să se reformeze întreaga clasă politică şi să devină mai responsabilă. Şi, „the last but not the least”, aş vrea să ne schimbăm şi noi – cred că a fost şi un mesaj în Piaţă de acest gen: „Ultima soluţie/ Propria evoluţie”. Iar eu înţeleg prin asta în special să ne valorificăm aşa cum trebuie libertatea şi să fim mai umani.
Tatăl meu (Dumnezeu să-l ierte) a fost cel care a mers cu mine pe 22 Decembrie 1989 la Revoluţie, imediat după fuga lui Ceauşescu. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea şi-i voi mulţumi pentru asta întotdeuna: era o stare de fericire absolută, împărtăşită, o stare de comuniune, graţie, zbor, oamenii parcă pluteau, dansau şi se îmbrăţişau pe stradă. Libertate, demnitate, solidaritate. Tata zicea mereu că oamenii buni vor fi mai buni, iar cei răi vor deveni buni, cu ajutorul lui Dumnezeu. Chiar tâlharul răstingnit pe cruce a fost salvat. Să dăm o şansă şi clasei politice. Să ne dăm o şansă şi nouă înşine.
„Hey you! Don’t tell me there’s no hope at all/Together we stand, divided we fall”
UN VIERME CARE VISEAZĂ LA O LUME MAI UMANĂ,
O CARAMIDA DESPRINSA DIN ZID
Salve,
1. PDL va avea timp in cei 8 ani de opozitie sa dispara sau sda devina un partid cu structura si legaturi durabile cel putin cu membrii sai;
2. Acum nu are ce mai face; e dus.
D.na Macovei,desi sunt un pensionar ce mai lucrez efectiv pe unde mai gasec,sotia mea la fel este pensionara,copii sunt cu studii superioare (medic si ing.eletronist),ne descurcam foarte greu.Ne edam seama ca asa este in economia de piata.Dar pe noi ce ne deranjeaza este ca nimeni nu ia inserios fenomenul -corupie-,dedcat atunci cand ati fost dvs.la justitie.Cred stimata d.na dvs.sunteti persoana cea mai potrivita pentru functia de Presedinte sau Prim ministru .Va urez succes. Sarut mana!Noi Mizilenii va sustinem.
bravo Dorin Jan!
sa iti dea dzeu sanatate si sa speram ca ni se va indeplini visul!
Dna Macovei este o profesionista de exceptie!
incomparabila cu Norica Nicolai….
Unul dintre mult prea putinii politicieni care merita respect. Nu trebuie sa uitati ce ne-ati declarat in emisiunea Profesionistii: „Nu ma las si nu va las!”
Doamna, nu va pot vorbi de rau ,chiar daca ,de acu’ ati face din greseala rau, sunteti singurul lucru bun din PDL ,dar daca lui Nastase Adrian i s-au dat 2 ani pentru ca a folosit bani pentru campanie , (macar ca nu i-a obligat nimeni pe contribuabili sa-i dea,oricum nu cunosc cazul),atunci lui Basescu Fiara ,cit ar trebui sa i se dea pentru saracirea acestei tari,pentru case,flota si promisiuni mincinoase si toate idioteniile jandarmeriei care a rupt in doua piciorul acelui tinar?
(edit. admin) , sa-l judece D-zeu si poporul .Poate ca habar n-aveti cita ura a poporului roman a strins acest tiran dictator si (edit. admin),impotriva lui!
Cine se mai indoieste de acest PDL ucigas al poporului inocent roman ,
sa vizioneze acest link
http://www.youtube.com/watch?v=XF-Fl6uvEpc&feature=youtu.be
Sunt dezamagit ,….!
Fii serios, Dane ! Filmuletzul e tendentios, fiindca prezinta numai melodrama-Nationale. Dar chiar asa fiind, nu crezi ca saracia e cauzata de cumulul guvernarilor iresponsabile din ultimii 20 de ani ? Ce simplu-i sa-i pui lui Basescu dupa ceafa pana si responsabilitatea pentru cutremurele din Vrancea..
Despre guvernarile Vacaroiu, Nastase, Tariceanu, nimic ? nimic ?