Răspunsul Comisarului pentru Sănătate în legătură cu criza imunoglobulinei și câteva întrebări pentru Guvernul României (document inclus)
Comisarul pentru Sănătate, Vytenis Andriukaitis, a răspuns scrisorii pe care i-am trimis-o, în luna decembrie, prin care îi atrăgeam atenția asupra situației critice în care se află pacienții cu boli de imunitate care nu mai primeau imunoglobulină.
Situația era deja cunoscută la Bruxelles: „Doresc să încep prin a spune că ne este cunoscută situația dificilă în care sunt puși pacienții cu afecțiuni imunitare și familiile lor, în România”, a răspuns dl. Andriukaitis. Comisarul european s-a arătat surprins de „abandonarea completă a comercializării unor produse universale pe piața din România, din cauza politicii de stabilire a prețurilor”.
Vytenis Andriukaitis prezintă și procedurile de urmat într-o astfel de situație, ce putea și poate face Guvernul României în criza imunoglobulinei:
- Guvernul poate cere activarea Mecanismului de Protecție Civilă al UE: ”Dacă Guvernul României nu găsește o altă soluție la această situație, poate lua în considerare activarea Mecanismului de Protecție Civilă al UE, pentru a solicita imunoglobulină din alte state membre”. Nu este nicio rușine să spui că te afli într-o situație dificilă, ci este o cerere obligatorie atunci când este vorba de sănătatea și viața oamenilor pe care îi guvernezi!
- Comisia consideră că „cea mai eficientă metodă de a rezolva această problemă este contactarea directă a producătorilor care fabrică produsele afectate de această lipsă, pentru a restabili neîntârziat aprovizionarea”. Titularii Autorizațiilor de Introducere pe Piață, precum și distribuitorii medicamentelor au obligația legală, în limita propriilor responsabilități, să asigure furnizarea adecvată și continuă a medicamentelor către farmacii, astfel încât nevoile pacienților să fie acoperite (în baza art. 81, Directiva 2001/83/CE).
- În ceea ce privește problema exportului paralel, comisarul pentru Sănătate precizează că „statele membre dispun de prerogativele necesare pentru a proteja sănătatea publică, cum ar fi introducerea restricțiilor de export a medicamentelor” ale căror stocuri riscă să se epuizeze.
- România ar putea lua în considerare „creșterea numărului și diversificarea produselor aflate în sistemul compensat, pentru a asigura mai mulți furnizori pe piața națională”.
Comisarul pentru Sănătate, Vytenis Andriukaitis, se referă și la planul pentru reorganizarea Centrului de Transfuzie Sanguină: “Prin acest plan ar fi posibilă creșterea colectării plasmei de înaltă calitate. Aceasta din urmă poate deveni o sursă locală de imunoglobulină, reducând dependența de furnizorii străini. În contextul acestei reorganizări planificate, am sprijinit în 2017 un raport de audit care a detaliat o listă de acțiuni necesare pentru întărirea Centrului de Transfuzie Sanguină din România”.
În plus, statele membre au posibilitatea de a solicita asistență tehnică prin intermediul Serviciul de Sprijin pentru Reforme Structurale (SSRS), pe baza unei cereri adresate Comisiei Europene.
Am câteva întrebări pentru Ministerul Sănătății/Guvernul României: ce a făcut pentru a evita criza imunoglobulinei? Ce a făcut din toate aceste proceduri aflate la îndemâna Guvernului ca pacienții cu boli de imunitate să nu își riște viața? Cine plătește pentru gesturile disperate ale tinerilor bolnavi lipsiți de imunoglobulină și care au încercat să se sinucidă, așa cum povestea un medic român?
Atașez răspunsul primit de la Comisarul pentru Sănătate (ENG).
