Articol pe care l-am scris pentru revista 22, suplimentul Romania – un proiect conservator:
Nimic nu va merge bine, nici educaţia, nici sănătatea, nici transporturile, nici afacerile ori investiţiile corecte fără siguranţă juridică, previzibilitate şi justiţie. De pildă, în articolul „Judecători ca nişte Dumnezei” din Frankfurter Allgemeine Zeitung din 3 decembrie 2009, judecătorii din România sunt criticaţi pentru opoziţia la reforme (şi pentru cum şi-au mărit singuri salariile). Aşa se vede şi din Germania, nu numai din România. Şi atunci? Cum să aducem investitorii la noi, căci şi ei, ca şi noi, au nevoie de un mediu de afaceri curat şi de o justiţie previzibilă, rapidă şi dreaptă?
Acum, la aproape 6 ani de când justiţia se autoguvernează (prin Consiliul Superior al Magistraturii), vedem că această variantă a fost un eşec şi nu există justificare legitimă pentru a continua.
Legitimitate există numai pentru soluţiile care pot curăţa sistemul şi pot satisface interesul public: justiţie legală, dreaptă şi previzibilă, fără corupţie, incompetenţă şi rea-credinţă. Aceste schimbări pot veni numai prin forţa şi priceperea unor „agenţi ai schimbării“ din afara caracatiţei politico-juridice, care să poată impune reguli şi sancţiuni severe, fără excepţii şi fără întârzieri.
Este clar că vremea discuţiilor, rugăminţilor şi a soluţiilor limitate la planuri pe hârtie şi declaraţii de moment a trecut. Îmi amintesc că, după apariţia raportului Comisiei Europene, în iulie 2010, prin care sistemul judiciar este criticat, CSM a răspuns printr-un comunicat în care ne spunea că va analiza raportul şi îşi va da cu părerea. Ce să mai analizezi? Trebuie să faci! Şi un pas normal ar fi fost ca cesemiştii să îşi dea demisia după 5 ani de eşec. Niciunul nu şi-a dat demisia, iar unii dintre ei se pregătesc să mai stea (ilegal) nişte ani. De aceea, nu văd decât soluţii radicale; negocierile şi politeţurile au eşuat, trebuie acţiune. Iar cei curaţi şi profesionişti din sistemul juridic, cărora le este ruşine cu ceilalţi, trebuie să vorbească cu glas tare şi să ia parte la schimbare. Şi, desigur, trebuie recâştigată încrederea populaţiei că „se poate“. La fel şi cu anticorupţia. Cei care încearcă să o arunce în derizoriu vin în primul rând din clasa politică. Căci multora le convine reţeaua mafiotă care îi îmbogăţeşte, îi scapă de pedepse şi le menţine averile, pe care, cu nervozitate şi aroganţă, susţin că nu trebuie să le justifice. Dacă ar fi trăit în SUA, fiscul i-ar fi întrebat de mult „de unde“ şi i-ar fi „curăţat“ de orice bun şi ban care nu se poate explica cu venitul legal pentru care au plătit taxe. Şi pe cei din sistemul public, şi pe cei din sistemul privat.
Multumesc, Mece!
Stimată doamnă,
Gândesc la fel în ceea ce privește….
,,Ei bine, independenţa judecătorilor nu este un privilegiu al acestora, ci un drept al cetăţeanului de a fi supus unei judecăţi de către un judecător independent”.
Este de asemeni adevărat că…
,,În ceea ce mă priveşte, cred că asumarea reformării justiţiei trebuie făcută de politicieni, pentru că aceştia răspund politic pentru modul în care reuşesc sau nu să-şi atingă obiectivele, în vreme ce magistraţii din CSM nu dau socoteală în faţa nimănui”.
Dar…care politicieni, stimată doamnă, Monica Macovei ?
Enunțul de principii și idealuri, expuse în stil…bibliotecăresc, este necesar , dar insuficient.
După părerea mea , politicienii din care acum faceți parte, ar trebui să se reformeze în prealabil ei înșiși, pentru a putea pretinde legitimitatea schimbării în ochii cetățenilor.
De aceea, aștept decizii concrete în partidul dvs, în cadrul unui congres exraordinar, absolut vital pentru viitorul PDL și al democrației în România. Eu vă susțin în toate demersurile dvs…..viitoare și concrete .
@ Monica Macovei
Doamnă euro-parlamentar,
Articolul scris este prea lung pentru mine. Dacă ar fi să-l parcurg cu atenţie, probabil că mi-ar lua cel puţin o zi ca să analizez cele spuse. Mi-am făcut totuşi o idee dintr-o parcurgere nu foarte aprofundată.
Problema, aşa cum o văd eu, se naşte din faptul că justiţia este politizată în faza ei premergătoare, dat fiind că, în bună tradiţie românească, procurorul şef al României, şeful DNA, şi alte astfel de posturi importante, sunt ocupate prin numiri pur politice. De aici se nasc veşnicele comentarii de tipul „cutare este omul lui cutare”.
Judecătorii au şi ei o frică, poate justificată, în a se implica în marile dosare care au implicaţii politice. Presiunea politică de pe vremea României socialiste continuă în mod evident şi astăzi. De foarte multe ori politica trece sfera dezbaterii şi conduce războiul în justiţie. Exemple sunt cu nemiluita, din toate sferele, de la plângerea penală făcută de PSD pentru votul asupra legii pensiilor din 15 septembrie 2010 până la acţiunea „în civil” a doamnei Udrea asupra doamnei Vasilescu pentru „acţiune în răspundere delictuală obligaţia de a face”. Aceste acţiuni sunt fie justificate dar inutile, de vreme ce astfel de procese sunt nesfârşite, fie nejustificate, caz în care sunt simple hărţuiri.
Din acest motiv eu cred că rezolvarea „Politică” a reformei în Justiţie nu va face decât să politizeze, şi mai mult, actul de justiţie.
Eu cred că problema justiţiei implică câteva aspecte obligatorii (alături de altele):
1. Depolitizarea numirii în posturile din sfera premergătoare justiţiei, în special a Procurorului Şef, prin condiţionarea candidaturii de anumite criterii de expertiză şi alegeri naţionale, regionale sau locale (funcţie de nivelul postului).
2. Introducerea în CSM a unor reprezentanţi ai societăţii civile, tot prin alegeri naţionale.
3. Coerenţă legislativă prin reducerea numărului foarte mare de legi. În anul 1988 au fost date sub 20 de legi, în anul 2009 au fost date aproape 400 de legi. Este foarte clar că legile sunt în număr atât de mare fie pentru că ele se modifică funcţie de interesele politice de moment, fie pentru că sunt făcute atât de prost încât apar la tot pasul disfuncţionalităţi. În 1990, an de vid legislativ, au fost date aproximativ 40 de legi, între timp se legiferează de 10 ori mai mult, şi asta după 20 de ani de democraţie.
4. Limitarea domeniului de iniţiativă legislativă din partea Guvernului prin Ordonanţă de Urgenţă la ceea ce reprezintă cu adevărat urgenţă, adică domeniul stării de urgenţă, cutremure, inundaţii, stare de mobilizare… definind exact, prin lege, ce anume înseamnă această urgenţă.
Acest patru puncte, alături de multe altele pe care dumneavoastră, ca om de drept, probabil că le vedeţi mult mai bine ca mine, conduc, fără doar şi poate, la stabilitatea legilor şi aplicării legilor.
În cazul investitorilor, cea mai importantă stabilitate este cea a Codului Fiscal. Din 2003 Codul Fiscal are zeci de modificări, poate mai mult de o sută de articole modificate.
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=47034
Aceste modificări ale Codului Fiscal, uneori în aceiaşi lună, zecile de sesizări la Curtea Constituţională… face imposibilă realizarea unui plan de afacere. Investitorul are nevoie de siguranţa planului financiar. Orice modificare în decursul unui plan financiar, adică minim 4 ani, poate aduce un calcul de prosperitate la o realitate de faliment. În acest context este mai bine un nefavorabil dar stabil decât un favorabil schimbat o dată pe lună. Din istoria ultimilor 20 de ani s-a observat că investiţiile şi economia au mers bine mai ales atunci când politica nu s-a exprimat şi a lăsat spaţiului economic timp să se aşeze.
Domnule bibliotecar, începeți cu următoarea afirmație ipocrită:
,,Doamnă euro-parlamentar,
Articolul scris este prea lung pentru mine”..
….Păi…stimate domn, comentariul dvs e de-a dreptul ,,zacuscă de toamnă”, adică un ghiveci perfect, lung cât vezi cu ochii și subțire ca ața.
Introduceți problemele referitoare la Codul Fiscal într-un context nepoptrivit, în care este vorba de reformarea justiției, respectiv a instituțiilor esențiale (CSM) și a legislației aferente (una importantă fiind menționată în articolul anterior al d-nei Macovei).
Ca de obicei ,,inseminați” confuzie (în speranța că va ,,crește” ceva în mințile cititorilor 🙂 ) și deturnați atenția spre DNA (care fie vorba între noi este o instituție a Ministerului Public, nu a Justiției propriuzise șu care este apreciată pozitiv de către reprezentanții autorizați ai Comisiei europeane).
Ce rezultă de aici, fără dubiu pentru mine ?
Că dvs susțineți principii și instituții din perspectiva unui om cu convingeri profunde de stânga( ca să nu spun mai mult 🙂 ), iar lupta anticorupție este pentru dvs un principiu al echivalenței și parității, ca la schimbul de agenți secreți căzuți prizonieri : unul de la noi și unul de la voi…
În ce constă depolitizarea justiției, domnule bibliotecar, că nu cred că dvs înșivă înțelegeți foarte bine, din moment ce vorbiți de partide, ca ,,expresie de voință politică a cetățenilor”.
Ehee, probabil că e bun principiul dar nu pentru orice culoare politică și nu doar pentru un singur trandafir.. 🙂 🙂
@ zaharescu valeriu
🙂
Domnule zaharescu valeriu,
Ce doctrină are PDL?
PSD-ul este social democrat, PDL-ul ce este?
@domnule Bibliotecar
PDL, prin personalitățile afiliate, încorporate recent și cele care vor veni (cu siguranță) în viitor , se apropie ferm de doctrina populară europeană. Aceasta este,așa cum o definește coerent o minte de referință a partidului , care aparține lui Sever Voinescu :
,,o doctrină în care se regăsesc mai multe nuanţe de centru-dreapta – liberalismul clasic, creştin-democraţia, conservatorismul, social-creştinismul, în măsura în care răspunde unor cerinţe, şi aşa mai departe. Cred că lucrurile astea trebuie asumate clar, tranşant, să explicăm oamenilor ce suntem, pentru ce ne batem, care sunt ideile noastre, care sunt valorile noastre”.
Răspunsul este că nu ştiţi. 😀
Nu există nici o doctrină populară europeană.
Poate că în acest caz nu mă mai „politizaţi” pe mine cu recunoaşterea convingerilor profunde de stânga.
Dacă vreţi să vă spun ce e cu Partidul Popular European, mă întrebaţi.
Până una alta în statutul PSD scrie aşa:
Art. 4. (1) In actiunea sa politica, Partidul Democrat Liberal, ca partid de centru-dreapta,
membru al Partidului Popular European, urmareste respectarea valorilor universale
ale libertatii umane, respectarea valorilor traditionale ale poporului roman si infaptuirea
justitiei.
Misiunea PDL, ca partid popular, este crearea unei societati moderne in Romania,
bazata pe economie sociala de piata si pe principiile responsabilitatii, subsidiaritatii,
solidaritatii si justitiei sociale.
Vom vedea ce va fi la noul statut.
@bibliotecar
Obsesia partidului de suflet nu vă lasă mintea liberă..ați scris: ,,Până una alta în statutul PSD scrie”.. 🙂
Revenind la conținut, nu văd nici o contradicție față de comentariul meu..dimporivă, o completare din statut,perfect compatibilă.
🙂
Aveţi dreptate… Vroiam să scriu „ca şi în statutul PSD”.
🙂
M-am grăbit şi pe urmă nu am mai observat.
Faptul că nu vedeţi nici o diferenţă, este o problemă.
Eu vă spun că nu există o doctrină populară europeană şi dumneavoastră că… un moment să citez exact… că „se apropie ferm de doctrina populară europeană”. Dacă înţelegeţi că este vorba despre acelaşi lucru, este o problemă.
Eu acum doi ani şi jumătate am făcut un site. E drept, nu l-am actualizat, dar în mare este încă valabil:
http://filosofiepolitica.wordpress.com/
Poate consideraţi util să-l „răsfoiţi”.
Între timp, pentru PDL, au mai apărut nişte clarificări doctrinare ale domnului Valeriu Stoica, statutul este pe cale a fi schimbat… au mai avut loc nişte alegeri europene…
Repet, dacă vreţi să ştiţi ce este cu Partidul Popular European, vă pot spune.
Vă promit că intru pe acel link, după care , voi mai comenta pe acest subiect….dar vă recomand să citiți și dvs ce scriu Cpreda, Sever Voinescu și Valeriu Stoica, despre popularii europeni.
Poate ați și făcut-o deja.
Oricum , sunt convins că doctrina populară, prin faptul că înglobează mai multe direcții de gândire filozofică în zona macrosocial-economică, permite prin complexitatea dezbaterii interne, un răspuns mai adecvat la provocările mileniului 3.
sa intelegem ca politizarea CSM-ului este ultima dorinta a marinarului ? …la fel ca in cazul Frantei vom avea o justitie subordonata presedintelui
D-na Macovei, ce salar are un magistrat din Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia ?
@Cătălin
CSM trebuie întâi demafiotizat, deparazitat și apoi stabilite criteriile privind structura și atribuțiile sale de către… politicieni, prin consultare cu factorii reprezentativi din justiție.
Dacă decidem că nu mai avem nevoie de politicieni (lucru cu care bibliotecarul este cu siguranță în profund dezacord), atunci trebuie să stabilim în prealabil ce punem în loc. Și nu uitați…politicienii nu sunt nici mai buni nici mai răi decât cetățenii cu drept de vot.
În ceea ce privește sistemul de justiție din Franța, vă sugerez să mai citiți…
Pentru a avea o justitie functionala ar trebui curatat sistemul de justitie creat de tatucul niostru Ion Ilici Iliescu.
In primii ani dupa 90 in sistemul de justitie au ajuns toti fostii colaboratori ai mamei securitatea,toti securistii si militienii iesiti din sistem .
Iliescu ,direct sau prin marioneta Emilica -nu mai tin minte,la cererea noastra ,a idealistilor din asa zisa societate civila,le a acordat inamovibilitatea.
Ce trebue sa se fi amuzat marele tartor.
Acum ne spalam cu ei pe cap .
Atita timp cit nu vom sti ce hram poarta fiecare judecator sau procuror,pe cine a servit si de ce nu pe cine serveste si citi morti are in dulap,pina nu vom avea instrumentul cu care sa facem curatenie, nu vom avea o justitie independenta.
@ Cătălin
Depolitizarea structurilor, de orice natură ar fi ele, este dorinţa partidelor după ce în prealabil au politizat aceste structuri. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, şi în cazul prefecţilor, şi în cazul deconcentratelor… Toată lumea este de acord cu depolitizarea dar numai după ce organizaţia este ocupată cu cine trebuie.
Citesc cu tristete diverse opimnii si constat ca indiferent de subiect functioneaza sabloanele implementate in creierasele noastre de papusarii care ne aburesc de 20 de ani.
Unul dintre sabloane este -politizarea.
Nu este vorba de politizare ci de mafiotizare .
Mafia ,ca peste tot, este transpartinica.Oamenii santajabili nu raspund la comanda unui partid politic ci la comanda unor oameni care reprezinta diversele ramuri ale mafiei.
Nu cereti depolitizare ,cereti oameni nesantajabili .
@tucu
Excelent domnule tucu, politizarea este invocată, în sensul pervertirii independenței decidenților din justiție, cu predilecție de către personalitățile politice implicate în dosare de mare corupție.
A devenit un clișeu și un adevărat sport național în România, pionieratul aparținând posesorului fermei producătoare de ouă, ca vina pentru instrumentarea dosarelor de către procurori, să fie transferată cu surle și trâmbițe la televizor, adversarului de moarte al sistemului mafiot, numit…Traian Băsescu.
Acestea sunt ,,zbateri” muribunde ale sistemului politico-mafiot cu ramificații în media cartelizată, care nu poate supraviețui la infinit în aerul democratic al Europei unite.
Excelent articol! Felicitari!
Din pacate cred ca pentru mult timp de-acum inainte, articolul dvs. se va inscrie la rubrica „Idealuri”. Asta deoarece asteptati reformarea Justitiei din partea politicienilor nostri. Tot la modul ideal, da, ar fi treaba lor, dar ce ne facem ca degeaba e „putinta” daca nu e vointa? Cati politicieni cunoasteti care sa-si doreasca o Justitie asa cum o descrieti dvs? Cred ca va ajung degetele de la maini(ca sa nu zic de la o mana) ca sa-i numarati. Si din pacate tanara generatie de politicieni pare mai rapace, mai lipsita de scrupule, mai incompetenta decat cea existenta.
Aveti absoluta dreptate considerand ca independenta Justitiei a fost prost inteleasa, ba mai mult, ea nici macar nu e suficienta, chiar intr-o citire corecta a semnificatiilor ei. Exemplul cel mai bun in acest sens e Italia lui Berlusconi, unde sistemul judiciar e foarte independent, daca nu ma insel. Totusi, Codul Penal a fost de nenumarate ori amendat de catre politicieni in favoarea inculpatilor politici care si-au luat masuri de protectie emitand legi ad-hoc, incercand sa rescrie Codul Penal(vreo 18 incercari de acest gen intre ’94-2009, parca), subfinantand Justitia, discreditand-o, astfel incat astazi, cu toata independenta lui, sistemul judiciar italian e situat dupa Irak si Sudan ca eficienta.
La noi e situatia e si mai grava, pt ca nici macar de independenta sistemului judiciar nu putem vorbi(in lectura sugerata de dvs, care e cea corecta). In conditiile astea, probabil singura solutie pt o schimbare in bine(am in vedere binele public) a Justitiei noastre nu va putea veni decat prin presiuni externe, de genul proiectului anticoruptie pe care l-ati propus la Bruxelles. Asadar: presiune externa, presiune externa, presiune externa!
E foarte adevarat.Dar ce facem cu magistratii incompetenti?Ii lasam in continuare acolo?Eu cred ca la Tribunalul Bucuresti e o mafie,si in Prahova a fost mafie,in Vaslui e mafie,in Craiova e mafie.E grav ca aceasta caracatita e formata in totalitate din magistrati.
Un judecator da o motivare pentru arestarea preventiva,dupa o luna un coleg de-al acelui judecator se inspira si da aceeasi motivare,al treilea la fel.Nu se mai poate asa ceva.
Se incalca drepturile omului,nu exista prezumtie de nevinovatie.
Ca sa nu mai spun ca nepotismul e in floare.
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:y4VOxRbV09MJ:luju.ro/magistrati/instante/249-voichita-rascanu.html+judecator+viorica+dinu&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
Si linkul in care se afirma ca motivarile de arestare sunt copiate.
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:y4VOxRbV09MJ:luju.ro/magistrati/instante/249-voichita-rascanu.html+judecator+viorica+dinu&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
Si in Vrancea am dovezi clare.Vicepresedintele Tribunalului nu ar trebui sa fie in acea functie,dar castiga 13000 lei pe luna.Am cunoscut-o pe judecatoare.Nu vreau s-o jignesc,desi merita din plin.Barbatul ei e presedintele CJAS Vrancea si e consilier judetean.Nu ii mai dau numele,dar asa probabil ca multi stiu cine e judecatoarea aia.Are nume de copac,la plural.
Am o cunostinta in SUA,a plecat acolo prin 1980.A avut fabrici,a fost foarte bogat.Tip de peste 25 ani nu a avut niciodata controale…acolo toti mai fac smecherii.Nu sunt controlati.La noi,an de an,ba protectia muncii,la doi ani,garda financiara,ba o gramada de alte institutii de control.La noi toate sunt pe jaf,de la garda vine comisarul si zice ca l-a trimis seful la colectat.”Scoate 4000 lei,ca iti gasesc ceva”.Negociezi si ajungi undeva la 1500 lei,dar tot are „prada”.Asta e Romania.Nu conteaza ca sefi la controale sunt psd-isti,pnl-isti sau pdl-isti.De asta nu e bine sa investesti in tara asta.Dupa ce ca platesti 70% din firma statului,mai ramai cu 30%,dar 25% se duc la distribuitori…asta e profitul,din care iar mai scazi.Dupa toate astea statul mai trimite si controale.Mediul privat in tara asta e la pamant si astia il lovesc in continuare.
Peste 1000 de magistrati,isi cer dreptatea la CEDO.Isi asteapta salariile nesimtite,votate tot de ei.
@ zaharescu valeriu
Văd că insistaţi pe doctrina popular europeană. Nu există nici doctrină populară cum nu există nici doctrină popular europeană.
Dacă priviţi la componenţa Partidului Popular European, veţi vedea că vorbim despre un mix de doctrine politice. De exemplu, din Portugalia, avem şi un Partid Social-Democrat, Un Partid Popular Social-Democrat, fără nici o problemă că ar putea fi de stânga.
Partidul Popular European reprezintă o listă de principii, fără a avea o esenţă doctrinară, adică o reprezentare din punctul de vedere al filosofie politice. Zona fundamentării doctrinare este „furată” de la Creştin-Democraţie. Iată de ce trimiterea domnilor Sever Voinescu, Valeriu Stoica, Cristian Preda, şi toţi ceilalţi spre creştin democraţie şi zona centrului-dreapta, nu este ceva greşit. Acest „popular” permite de fapt o eliberare doctrinară, permiţând social-democraţiei o libertate între stânga şi centru, iar liberalismului o libertate de mişcare între dreapta şi centru. Partidele Populare ar trebui să facă trecerea de la partidul în sens de „ţine parte cuiva”, la „partid de mase”, şi pentru domeniul de stânga, şi pentru cel de centru şi pentru cel de dreapta. Din păcate, un astfel de partid popular, dat fiind că reprezintă pe toţi şi toate, riscă o tendinţă totalitară. Iată de ce „popularul” este (şi trebuie să fie) parazitar pe o altă doctrină de bază ca să nu conducă la un Partid Unic. Această in-definire doctrinară clară îl face de altfel pe PPE şi atât de numeros în Parlamentul European, cuprinzând de la partide etnice, precum UDMR-ul, până la toate partidele care nu se regăsesc alături de toate celelalte grupuri parlamentare.
Programul politic al Partidului Popular European are o viziune centrată pe om. În concluzie totul s-ar putea restrânge la această persoană centrală, ca partid popular, şi la problema comunitară, fiind şi european. PPE militează pentru:
– demnitatea fiecărei fiinţe umane
– suportul familiei
– economia socială de piaţă
– o Europă federală descentralizată, cooperare internaţională şi multilateralitate (dacă vă aduceţi aminte de „societatea multilateral dezvoltată)
PDL, ca membru al PPE, trebuie să preia aceste valori născute din creştin-democraţie. Discursul politic actual al liderilor PDL, nu prea ţin seama de aceste principii, dezechilibrând (sau dezbinând) PDL în bucăţi doctrinare nepermise definirii partidului.
Pe scurt, am prezentat problema doctrinară a PDL.
@Bibliotecarul
Sunteti patetic cu propaganda asta PSD pe blogurile PDL.
@ Gabriel Preda
Dacă a vorbi despre doctrina PDL pe un blog PDL înseamnă propagandă PSD, atunci aveţi perfectă dreptate.
Aveţi o altă propunere pentru timpul meu liber?
Domnu’ cu biblioteca, rogu-te, ceva despre doctrina PSD-ului ce stă cu un picior în curtea GRU-ului şi cu un picior în curtea „Libanului” ne poţi spune ceva?
Sau poate ne spui ceva despre „Doctrina Ţepei” ca produs al gândirii patriciene îmbrăţişate de PNL?
Sau poate ne spui ceva de guvernarea Năstase? De ce nu poate şi de guvernarea Tăriceanu când duduia economia?
PS Timpul alocat zilnic postărilor dumneavoastră prin diverse ogrăzi, dumneavoastră îl numiţi „timp liber”? Hmmmm păi ia să vedem cum stăm la statistică:
Timp alocat per postare:
25 min (minim pentru documentare)
5 min (minim pentru editarea postării)
———————————-
Total 30 min (minim)
30 min X 30 postări/zi = 15 ore
Deci dumneavoastră domnu’ cu biblioteca aveţi timp liber minim 15 ore zilnic? Ciudat! Tot o ciudăţenie reprezintă şi intervalul orar în care postaţi.
Deci, întreb zâmbind zâmbind hâtru precum un diavol ce-şi bălăngăne picioarele în timp ce stă pe butoiul cu smoală:
Dumneavoastră când mai munciţi domnule? Sau vă pică banii din cer direct în card? Cerul este cumva ROŞU?….”că cam aşa” pare la prima vedere!
🙂 pardon, scuzaţi, aufwiedersehen!
@ Epicur
Va rog, reveniti cu un comentariu decent.
Multumesc.
@ diaconu Eusebiu
Exageraţi…
În ultima luna nu am avut decât 623 comentarii 🙂 Asta înseamnă cam 20 pe zi. Documentarea este maxim 5 minute, atunci când este necesară… Să spunem o medie de 2 minute. Tastez destul de repede (se şi vede din greşeli)…
Cred că 5 minute medie pentru comentariu este realist. Să spunem, rotund (mai şi citesc ce scriu alţii)… 2 sau 3 ore pe zi. Poate nu credeţi, dar mai şi citesc, mai văd două sau trei filme, urmăresc şi ştirile…
De unde vin banii? Conceptul acesta cu omul muncii care trebuie să trudească pentru bani vine de la comunişti. Cred că în ţara asta sunt milioane de oameni care nu câştigă bani… din ce trăiesc ei? Din banii câştigaţi de ceilalţi. Vreţi să vă cer bani că vorbesc cu domnia voastră? Dacă asta vă face să vă simţiţi bine, o pot face.
PS.
aufwiedersehen e din două cuvinte, adică auf Wiedersehen, cu majusculă pe substantiv … asta ce am mai reţinut şi eu de la cei care vorbesc şi scriu germana… 😀
@ diaconu Eusebiu
Era să uit…
Aveţi o altă propunere pentru timpul meu liber? 😀
Ar trebuii sa scoatem toti bosorogi din sistem, si apoi sa introducem sistemul cu juratii , poate asa o fii mai bine…
http://www.leninbz.wordpress.com
http://www.georgylyx.blogspot.com
O mai prind eu pe judecatoarea aia din Vrancea si in excursia asta?Nu,probabil ca pleaca in Costa Rica.Am niste informatii.
Peste tot pe unde am fost am vazut pe cineva.In Ungaria l-am vazut pe Dinu Patriciu,in Egipt pe Robert Negoita,in avion,in spatele meu,i-am tras cateva poze.Se facuse mic in scaun ca sa nu il mai pozez,in Tarile Nordice pe judecatoarea aia,cu sotul si copila lor,in sua,in avion, am vazut-o pe maria ciobanu.Imposibil sa nu vezi pe cineva cunoscut,chiar si la 10000 km.
ps:In Turcia m-a vazut o doctorita,in hotel.Eu nu am vazut-o.
@Bibliotecaru,
cred ca dl C. Preda rasufla usurat un timp; te-ai mutat la dna Macovei.
Esti adorabil cu reprosul facut: cum ca articolul dnei Macovei e prea lung. Tu chiar nu iti dai seama cit scrii („În ultima luna nu am avut decât 623 comentarii”) si ca devii nesuferit?
Tu esti mai prolific decit prevede inteligenta.
@ victor L
Da, cred că nu m-am exprimat foarte corect… Nu era atât de lung în număr de cuvinte, ci în densitate de informaţie.
da, Monica, asa cum spuneam in 2004, „if justice is poor, jobs are insecure!” si „poor justice=poor business!” 🙁 tot in 2004 si 2005 spuneam (si n’am abdicat de la acele idealuri) ca e nevoie de numai 3 modificari in legislatia care reglementeaza CSM:
–mandatele de 6 ani ale membrilor CSM sa fie intrepatrunse, astfel incat componenta sa se innoiasca cu cate o treime (similar curtii constitutionale) si sa aiba loc alegeri din 2 in 2 ani–daca se poate, inclusiv cei 2 reprezentanti ai societatii civile sa aiba mandatele „incalecate,” astfel incat sa nu lucreze „impreuna” decat max 3 sau 4 ani;
–logic, daca s’ar adopta masura de mai sus, mandatul presedintelui si vicepresedintelui CSM sa se extinda de la 1 la 2 ani, astfel incat sa nu mai avem de-a face cu rotatia asta, de prost gust, pe care am vazut-o in ultimii 6 ani (nici n’au resursa umana necesara, daca ramane in picioare cutuma ca presedintele sa fie judecator iar vicele procuror)… astfel, sefii CSM ar veni dintre cei care au stat macar 2 ani pe-acolo si si-au dat seama cu ce se mananca, si-au putut face un proiect, respectiv ar putea fi realesi, dar n’ar putea conduce decat 4 ani, in loc de 6 (prin interpusi);
–nu in ultimul rand, ar trebui creat un mecanism prin care sa fie posibila revocarea unui membru CSM de catre cei care l-au votat/trimis acolo, iar asta ar putea fi un experiment interesant, replicabil si la parlamentari sau consilieri locali ori judeteni, insa inspirat din procedurile deja existente pentru primari si presedinte 😉
personal, nu stiu daca vreuna din viziunile astea (a ta sau a mea) se califica drept „un proiect conservator,” „liberal” sau „socialist,” pentru ca nu asta ma intereseaza, ci eficienta functionarii sistemului… eu cred ca sugestiile mele erau valabile si in 2004-05, cum sunt si azi, din moment ce nimeni nu m’a contrazis, inca… dar premisa de la care plec eu este ca institutiile incep sa functioneze corect abia la al treilea sef sau al treilea set de sefi–daca trebuie sa asteptam minim 2×6=12 ani pentru o buna functionare a CSM (din care s’au scurs, deja, 6 ani foarte grei), avem o mare problema 🙁 cu sugestia mea, macar asteptam doar 4, pana se intampla 2 runde de alegeri intermediare 🙂 sper sa reusim, intr’o buna zi 🙂 ciao! –Codru
proiectul ar trebui propus lui miron cosma.
i se potriveste ca o manusa.