Românii aflați de o parte și de alta a Prutului numără astăzi 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România.
Și suntem tot separați de Prut, pentru că, în 1990, Ion Iliescu a decis în numele poporului, dar fără să spună poporului, că nu este nevoie de unire. Atunci, românii de pe ambele maluri ale Prutului voiau unirea. Astăzi, tot mai puțini. De ce?
Răspunsul e simplu. Haideți să ne uităm în istoria noastră, la conducătorii de acum 100 de ani, care au vrut și au luptat pentru o Românie mare și puternică, și să îi comparăm cu micimea, nevolnicia și lipsa de dragoste de țară a conducătorilor de astăzi. Să reflectăm la ce națiune am fost și la conducătorii patrioți, cu valori morale și cu viziune pe care i-am avut la unirea cu Basarabia și Transilvania și unde am ajuns astăzi, la conducători care ne fură, ne vând și sunt nepăsători față de oameni și țară.
Cât am condus Delegația UE-Republica Moldova, au fost scoase vizele, a fost semnat Acordul de asociere cu UE, iar Basarabia mergea cu pași repezi spre Europa. Acum, lucrurile merg prost. Pentru mulți politicieni români, Chișinăul a devenit numai un bazin de voturi pe care se bat.
Ar fi păcat să ratăm un alt moment. Ar trebui să începem să facem pași unii către alții, pentru că avem un drum greu de străbătut, plin de piedici: de la propaganda și influența rusească, până la politicieni din ambele țări, care par că s-au supus și ne-au supus rușilor.
