Am vorbit, astăzi, din nou despre avertizorii de integritate, cei care ne spun neregulile din instituțiile în care lucrează. Și despre faptul că nu sunt protejați în toate statele membre.
Avertizorii de integritate sau whistle-blowers, cum sunt numiți și cunoscuți în toată lumea, sunt angajați în instituții publice sau private și sunt oameni care doresc respectarea legii.
Ei vor să spună în afară, către instituțiile statului sau către jurnaliștii de investigații, toate încălcările legale din instituțiile în care lucrează. Statul este primul interesat să afle ilegalitățile dintr-o instituție, mai ales că aceste ilegalități privesc achiziții publice, furt de bani, corupție și așa mai departe.
Cu toate acestea, nu există protecție. Cei mai mulți își pierd locul de muncă. Avem reguli pe hârtie și în Uniunea Europeană, dar viața este făcută o mizerie pentru ei, sunt mutați, sunt scoși în concedii medicale și așa mai departe.
De ce nu-i protejăm pe acești oameni – cei care din interior ne dau informații tocmai ca să recuperăm prejudiciile, să scăpăm de infractori și să-i pedepsim? Acești oameni, repet, trebuie protejați și grija statului trebuie să fie prima, statul este primul interesat să-i protejeze. Or nu se întâmplă asta în foarte multe state membre și nici în Uniunea Europeană. Să începem noul an cu un regulament orizontal pentru toate statele membre cu protecția whistle-blowers.
(Sesiunea plenară a Parlamentului European, Raportul privind măsurile legitime de protejare a avertizorilor de integritate care acționează în interesul public, 24 octombrie 2017, Strasbourg)
