• Cel mai important este principiul responsabilității personale, indiferent de contextul politic și de majorități politice, pentru ca aceste numiri să rămână în afara influențelor politice. O astfel de responsabilitate și-o poate asuma ministrul Justiției, și nu un organism colectiv ca CSM, unde votul este secret și nimeni nu poate fi tras la răspundere.
Raportul MCV notează că “procedurile de numire deschise și bazate pe merit vor juca un rol deosebit de important în 2016”. Cu atât mai mult cu cât, potrivit Raportului, “numirile în posturi de conducere de nivel superior în cadrul organelor de urmărire penală în perioada 2012-2013 au reprezentat o sursă de controverse”.
Controversele legate de numirea procurorilor șefi pe actuala procedură (ministrul Justiției propune, CSM avizează, președintele numește) au fost în 2 situații și, de fiecare dată, au fost întemeiate, pentru că au fost încălcate prevederile legale. Adică, nu au fost proceduri de selecție transparente.
1. În ianuarie 2013, propunerile făcute la șfârșitul anului 2012 de ministrul Justiției, Mona Pivniceru, de numire a lui Tiberiu Nițu și Ioan Irimie, la conducerea Parchetului general, respectiv DNA, au fost refuzate de președinte, invocându-se “lipsa de transparenţă a procesului de selecţie organizat de Ministerul Justiţiei, care nu a fost stimulativ pentru ca un număr mai mare de procurori cu bune performanţe să se înscrie la procesul de selecţie”. Refuzul de fi numiți cei 2 procurori în funcții de conducere venea pe fondul protestelor publice ale societății civile.
2. În mai 2013, apărea o altă controversă publică legată tot de numirea procurorului general, Tiberiu Nițu, propus de Victor Ponta (ca ministru interimar al Justiției) și numit de președintele Traian Băsescu, fără concurs și total netransparent. Adică, în urma unei înțelegeri politice.
Acestea au fost controverse reale legate de numirile în funcții de procurori șefi, generate de faptul că ministrul Justiției și președintele nu au respectat întocmai procedura legală și au mers pe înțelegeri politice.
De aceea, orice propunere a ministrului Justiției pentru funcții de procurori șefi trebuie precedată de o procedură de selecție, pentru ca ministrul Justiției să argumenteze de ce l-a ales pe candidatul X, de ce acesta este cel mai bun dintre cei intervievați, ce calități are candidatul X pentru a fi Procuror general sau șef DNA.