(Extras video) Eu si Sever Voinescu in conferinta de presa: prezentarea proiectului
Transcript integral conferinta de presa, 30.01.2011
Confer Int A de Presa_Monica Macovei Si Sever Voinescu_30 Ianuarie 2011
Monica Macovei
(Extras video) Eu si Sever Voinescu in conferinta de presa: prezentarea proiectului
Transcript integral conferinta de presa, 30.01.2011
Confer Int A de Presa_Monica Macovei Si Sever Voinescu_30 Ianuarie 2011
@ Monica Macovei
Doamnă deputat,
Pentru că am fost asigurat că citiţi aceste comentarii, sunt absolut convins că sunteţi direct interesantă să oferiţi un răspuns exact care să închidă gura oricui. Vă asigur că vă voi promova răspunsul pe blogul meu care este un pic mai sus pe Zelist şi vă asigură o promovare mai bună.
Vă rog să ţineţi seama că eu nu sunt jurist şi nici nu apar la TV, dar, aşa „după ureche”, parcă parcă înţeleg un pic altfel justiţia şi principiile juridice referitoare la aplicarea legii penale în timp. De aceea am rugămintea la dumneavoastră, sau la oricine altcineva care are studii solide de doctrina dreptului, să-mi lămurească ce şi unde greşesc.
Să o luăm pe rând.
Codul Penal spune aşa:
Art. 10. – Activitatea legii penale
Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se afla în vigoare.
Al doilea principiu este enunţat de Art. 12:
Art. 12. – Retroactivitatea legii penale
Legea penala nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevazute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a masurilor de siguranţă şi a masurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte, încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
Legea care prevede masuri de siguranţă sau masuri educative se aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi.
Un sub-punct al aceluiaşi principiu este articolul următor:
Art. 13. – Aplicarea legii penale mai favorabile
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii pană la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabilă.
Când legea anterioara este mai favorabilă, pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele prevazute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevazute în legea penală nouă nu se mai aplică.
Următorul principiu, al ultractivităţii legii penale este enunţat de art. 16:
Art. 16. – Aplicarea legii penale temporare
Legea penală temporară se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă fapta nu a fost urmărită sau judecată în acel interval de timp.
Tranziţia implică deci problema… „ce lege aplicăm?”
– legea penală veche (şi aici avem teoria ultraactivităţii)
– legea penală nouă (şi aici avem teoria retroactivităţii)
– legea penală mai favorabilă (art. 13).
Răspunsul este evident, după mine, mai ales că este subliniat şi de Constituţia României (art. 15, alin 2, Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.), cea de a treia variantă.
Acum să vedem ce susţineţi dumneavoastră (şi, încă o dată, pentru mine nu are nici o importanţă ce au făcut Suedezii, sau orice alt stat, pentru că nu funcţionăm după sistemul instituţional sudez, german, italian, francez… pardon Franţa nu este în listă…).
Dumneavoastră spuneţi că iniţiativa dumneavoastră, o dată ce se transformă în Legea X/2011 privind modificarea şi completarea Codului penal are efecte asupra unei infracţiuni din trecut într-un mod defavorabil, mărind termenul prescripţiei.
Cu ajutorul celor ce le-am spus mai sus… cum anume aţi ajuns la această concluzie? Unde anume se spune aşa ceva. Încă o dată, vă rog foarte mult, pe principii şi concluzii româneşti, pentru că cei din alte ţări au alte constituţii, alt sistem legislativ… nu operează la noi în ţară.
Observaţia mea este că:
– Legea X/2011, care va reglementa această iniţiativă legislativă, „se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se afla în vigoare”. Or infracţiunea este anterioară, în concluzie aş spune că ea nu se aplică vis-a-vis de această infracţiune. Din moment ce nu se aplică infracţiunii respective, nu se poate aplica nici efectelor infracţiunii.
Dacă legea aceasta se poate aplica unei infracţiuni de acum 20 de ani, practic legea care creşte pedeapsa penală pentru o infracţiune ar trebui automat să prelungească pedeapsa penală pentru cei care se află în curs de efectuare a pedepsei.
Vă mulţumesc anticipat pentru lămuriri.
Orice om de buna credinta si cu minima decenta intelege nu oportunitatea, ci necesitatea legii promovate de MM. Este suficient sa comparam schimbarea profunda, dar realizata cu mijloace „de catifea” din fosta Cehoslovacie, cu brutalitatea criminala cu care a fost impusa conducerea criptocomunista a Ro in 1990. Intr-o tara in care 1000 de oameni au fost omorati in cadrul unui scenariu morbid creat pentru a asigura instalarea la putere a unor complotisti verosi, este normal ca legea sa fie modificata astfel incat asemenea ticalosie sa nu se mai produca.
@Biblioflecarul: „demonstratia” ta este absurda. Dupa cum intelegi tu justitia, nicio schimbare nu poate fi posibila in justitie, atata timp cat exista cazuri sau pedepse in desfasurare.
@Bibliotecaru,
Să o luăm logic.
1.Noțiunea de impact
Câți cetățeni sunt acuzați de omor, și mai exact, câți vor fi condamnați pentru omor deci posibil defavorizați în logica ta?
Aș estima la câteva zeci cu mare îngăduință.
Câți cetățeni ar benefica de o asemenea lege? Orice cetățean poate fi victimă a unui omor.
2. Noțiunea de prejudiciu defavorabil.
Se schimbă termenele de pedeapsă pentru o persoană acuzată și condamnată pentru omor?
Nu.
Nu văd, unde vezi prejudiciu și contradicție.
Chiar și post-mortem ar fi un act de justiție pentru ca o persoană să fie condamnată pentru actele de omor. Pentru urmașii victimelor.
3.Specificitate.
E vorba de infracțiunile de OMOR sau cele soldate cu moartea victimei. Comise acum 20 ani sau 50 sau 3 ani, nu contează. În tradiția anglo-saxonă a dreptului fac parte din branșa dreptului criminal și sancționează cele mai grave comportamente , produc prejudicii irecuperabile pe plan uman. Nu poți să restitui o viață de om. Spre diferență, poți să restitui o sumă pe care însușit-o prin fraudă. Ambele gesturi sunt infracțiuni penale, comportamente sociale neacceptate, dar diferența enormă dintre prima și a doua e fundamentală.
@ judex
Fervoarea cu care mă atacaţi peste tot mă îndeamnă să nu vă răspund. Am să vă răspund totuşi…
Din punctul meu de vedere (poate total greşit)… Schimbarea ar fi posibilă, fără doar şi poate (chiar dacă încalcă sensul filosofic al prescripţiei), pentru prescripţia infracţiunilor produse după momentul intrării în vigoare a legii.
@ eu
Stimate domn/doamnă,
Recunosc că nu ştiu de unde aveţi aceste păreri legate de „Impact”, „Prejudiciu Defavorabil” şi „Specificitate”. Mie îmi par rupte din management sau sociologie şi nu din drept. Vreţi să dezvoltaţi mai mult? Vreţi să specificaţi unde anume aţi aflat de astfel de principii sau din ce texte aţi tras aceste concluzii?